Bucuros ca Romania primeste sume importante din bugetul UE, premierul Tariceanu a inceput sa faca deja calculele privind investitiile straine. I-a dat o suma rotunda, adica zece miliarde de euro, distribuita insa cam ca in Caragiale: vreo citeva de la BCR, altele din partea companiilor cazute in admiratie profunda datorita cotei unice, plus fondurile europene nerambursabile.
In realitate, situatia mai are mult pina la a deveni roza. Investitiile in infrastructura, desi generoase, nu prea se vad pe teren. Exemplul cel mai bun este Autostrada Soarelui, unde abia s-a mai dat drumul la un tronson, dar si acela pe un singur sens. In rest, promisiuni si planuri cit cuprinde.
Noroc cu companiile, fie ele romanesti sau de aiurea, care reusesc sa atraga si sa si exploateze fondurile straine. Un exemplu sint marii fermieri, spre care se va indrepta grosul fondurilor europene destinate agriculturii. Chiar daca nu pare echitabila fata de micii fermieri, distributia fondurilor ar rezolva problema stringenta a retehnologizarii fermelor si abatoarelor.
