Deci s-a dus Tariceanu in Delta sa promoveze zona, si ce sa vezi?

A constatat cu uimire ca vajnicii nostri antreprenori, impreuna cu acei localnici care au prins atata cheag cat sa-si poata repara hambarul, renunta la specificul local si folosesc materiale noi, astfel incat, in scurt timp, toate localitatile din tara or sa semene ca ouale: paralelipipede de BCA pe cadre de beton, cu ferestre din plastic si, cui ii da mana, cu balustrada cromata asortata cu intrarea placata in faianta sanitara.

Sincer, eu ma mir de mirarea brusca a premierului. Pai, blocul P+8 trantit in buza plajei, intre Mamaia si Navodari, unde si-a cumparat (sau inchiriat, nu retin exact) el apartament si petrece vara de cativa ani, e mai in specificul locului?

Inauntru o fi ca lumea, nu zic, dar pe afara arata sinistru, in special pe inserat, ca o bucata pustie de Pantelimon parasutata pe litoral; numai gastile de cartier mai lipsesc. Seamana cu zona Pescarus din Constanta, una dintre cele mai stranii, urate si supraevaluate creatii rezidentiale din Romania ultimilor ani.

Iar astea sunt doar mici exemple ce confirma tendinta de degradare treptata a urbanismului in Romania, in acele locuri care scapasera de tavalugul modernismului socialist de baraca pana in 1990.

Trecand prin Ardeal zilele trecute, ma uitam in ce ritm frenetic se inlocuiesc vechile acoperisuri de sindrila si olane cu tabla galvanizata noua, ieftina si lucitoare, stricand astfel pentru multe decenii de aici incolo imaginea satelor traditionale.

Ea va fi foarte greu de refacut prin programe publice, candva, in viitor, cand ne va veni mintea la cap. Si nu doar investitorii grabiti si proprietarii cu bani putini sunt vinovati, ci si alte institutii.

In comuna Podoleni din Neamt, aproape de circuitul manastirilor, s-a ridicat de curand o biserica ortodoxa ciudata (si, suspectez, necanonica): o teapa inalta de vreo patruzeci de metri, ca un minaret ornat cu turle rasucite gen "Curtea de Arges" si cupole rusesti in forma de ceapa, una peste alta, cu balconas in fata. Eforturile comunitatii si ale preotului sunt admirabile, insa complet ratacite.

Lipsa de resurse este o explicatie pentru ce se intampla, dar nu singura. In Italia de sud, cu toata relativa saracie, dezordine si coruptie din administratie, acoperisurile din tigla si ardezie raman neclintite la locurile lor, refacute cu tehnici originale. In Grecia, bisericile sunt biserici, nu improvizatii invelite cu tabla de burlan.

Satele din estul sarac al Croatiei, purtand inca urme de razboi, au un aer cochet si decent, la care cartierul Primaverii poate doar visa. Noi ne umflam pieptul sa impunem Romania ca destinatie turistica, in timp ce cu mana cealalta facem praf tot ce a mai ramas valabil in jur.

Vom avea astfel turismul pe care il meritam: betivani englezi si burlaci veniti pentru petreceri de-o noapte, pe curse aeriene low cost, in locuri cu bautura ieftina.

Motivele degringoladei sunt, de fapt, mai profunde. Uneori, lupul e pus paznic la oi, ca in Bucuresti, unde primaria vrea sa umple Piata Palatului cu zgarie-nori din sticla, iar unii sefi ai birourilor de urbanism isi ridica ei insisi bloculete private care incalca normele.

Dar, mai presus de orice, cred ca pur si simplu elitele noastre instarite sunt fundamental mediocre, nu le duce capul mai mult decat au vazut prin Ibiza sau alte locuri de pe coasta umpluta de betoane a Spaniei, pe unde isi fac veacul in concedii.

Nu au nici vocatie, nici mandria sa lase ceva durabil in urma, precum boierii si industriasii de dinainte de razboi, pe ale caror case purtand numele vechilor familii vad ca se bat azi toti grangurii si partidele.

Desi au, slava Domnului, cu ce sa construiasca sau sa-si renoveze vechi imobile, marile figuri din Top 300 se inghesuie la coada cu saracimea tot dupa o pleasca de la stat.

Ati vazut cumva vreo competitie, fie si una snoaba, dar in directia bunului-gust, intre resedintele Copos, Tiriac, Voiculescu sau Patriciu (ultimul, arhitect)? Nu, bineinteles. Iar marele mecena Nastase, cand a putut, si-a tras tot bloculet kitsch, cu peretii vopsiti in rosu.

Ca atare, in lipsa unor exemple mai bune, modelul social de prestigiu raman sa-l impuna tot fotbalistii si patronul lor Becali, initiatorul dezastrului urbanistic Pipera.