Cu doua amintiri mai pregnante m-am pricopsit din liceu. Prima este din clasa a -XI- a cand am spus cu inocenta „da” unor mediatatii sugerate (a se citi impuse) de note inexplicabil de mici la matematica, ce-a de-a doua din momentul in care profesoara supraveghetoare ne tinea de sase ca nu cumva sa vina vreo comisie inopinanta si sa ne prinda copiind la istorie.

M-am simtit frustrat, eu invatasem. Am luat bac-ul cu o medie neasteptat de mare. Asta se intampla acum fix zece ani, intr-un liceu bucurestean.

De necrezut, anul acesta, in foarte scurt timp au existat trei scandaluri distincte carora Ministerul educatiei a trebuit sa le faca fata: securizarea lamentabila a testelor nationale, comertul liber cu subiectele de Bac si comertul prin scoli cu materiale didactice scrise de inspectori ce nu ezita sa se foloseasca de pozitia lor pentru a-si vinde marfa.

Atentia presei asupra coruptiei din educatiei este extrem de binevenita. Presa a devenit ultima instanta care poate proteja cinstea si integritatea din educatie in fata asaltului delasarii, al dezinteresului si al lipsei de contact cu realitatea de care au dat dovada (cu fix doua exceptii) toti ministrii educatiei si mai cu seama functionarii permananti din Ministerul Educatiei.

Pe site-ul unui cotidian implicat si el in evidentierea mizeriei care se numeste astazi bacalaureat in Romania, un individ replica consternat ziaristilor ca s-au gasit si ei acum sa faca din realitate un fapt senzational. Daca privesti lucurile din afara, neregulile, coruptia, abuzul, traficul sunt lucruri care tin de senzational.

Daca le privesi din interiorul sistemului de educatiei, pre si post-decembrist, ele sunt atit de incetatenite in sistem incit nu se mai poate spune ca-l paraziteaza, ci ca-l tin in viata. Fara aceste non-valori, sistemul s-ar fi prabusit de mult. Asa prost este, asa de insailat si improvizat incit s-ar prabusi.

Iar daca maine am scoate cu o mana omnipotenta ingredientele si nonvalorile care-l tin in viata, am vedea cu ochii nostrii lipsa de viziune a Ministerului Educatiei, incompetenta si indolenta multor cadre didactice, lipsa de pregatire profesionala la toate nivelurile si bani multi, multi de tot, bagati in proiecte gestionate prost si cu efecte minime. Fara viziune!

Doua adevaruri dureroase reies din povestea educatiei romanesti. Primul este ca scoala si-a pervertit cu totul obiectivele educationale. In loc sa pregateasca cetateni responsabili pentru viata pregateste infractori, trisori, oameni dispusi sa fenteze legea si competitia corecta. Cel de-al doilea este ca aceasta scoala are puterea de a fixa trasee in viata.

Daca prin astfel de examinari trisate un copil nepregatit si nemuncitor ajunge la o facultate buna in detrimentul altuia care ar fi meritat acest lucru, iar acest fapt este generalizat, atunci se poatre calca in picioare sloganul ministerului nostru care se lauda cu misiunea autoasumata de a asigura sanse egale pentru toti beneficiarii sai.

Coruptia, abuzul, practicile lipsite de integritate morala sunt mult mai diverse decit cele descoperite de mass-media pana in acest moment.

De exemplu, concluziile unui raport de cercetare pe acesta tema, facut cu bani europeni in domeniul surselor coruptiei evidentiaza: contributii financiare suplimentare ale parintilor (creaza inechitati, in functie de capacitatea financiara a parintilor), meditatii impuse si alte favoruri cerute de profesori, presiuni asupra profesorilor pentru influentarea notarii (presiuni politice prin

inspectorate sau prin directori), achizitii preferentiale de materiale didactice (impuse de inspectorate pe banii elevilor si ai parintilor); evaluare subiectiva (fara sa ceara favoruri, profesorii noteaza discretionar).

Ce am prezentat mai sus este doar o parte din fenomenele si mecanismele prin care scoala romaneasca este generatoare de non-valori. Si atunci ar trebui sa ne punem intrebarea: cu ce fel de cetateni vrem noi sa intram intr-o Uniunea Europeana care-si striga valorile frumoase cu inversunare.

Ce fel de societate vrem noi sa pregatim pentru viitorul apropiat si indepartat? Isi pune Ministerul Educatiei aceste intrebari? Si chiar daca si le pune, stie cumva care este diferenta dintre ce si-a propus sa realizeze si ce produnce efectiv?

Ce-i de facut? Ei bine, cu jumatatile de masura nu mai merge! Delasarea ne-a adus in momentul in care avem nevoie de o revolutie in invatamant. De la zero! Tot sistemul sa fie regandit, legea invatamantului abrogata si una noua, clara si funcationala este necesara.

Trebuie sa bagam bani in pregatirea profesorilor, in educatie, trebuie rescris curriculum-ul si regandit cu totul sistemul de evaluare si examinare. Avem nevoie de oameni cu viziune in fruntea ministerului si de consens politic pentru directia in care ne orientam invatamantul. Politica de peticeala trebuie inlocuita cu politica educationala.

Toate acestea ar putea avea o solutie in situatia in care s-ar lua in serios si in societatea noastra ipoteza invatamantului preunivesitar privat. Nu trebuie sa uitam, coruptia apare acolo unde resursele publice se intalnesc cu interesele private.

Omenii cu bani pun presiune asupra educatiei; scoala publica este intr-o acuta criza de fonduri, bani grei circula haotic si ilegal in sistem si produc abuz, trafic de influenta, coruptie, s.a.m.d.