Actuala putere a descoperit recent ca integrarea le-a spulberat principiul epurarilor politice din administratie: „Pleaca ai lor si vin ai nostri“. Ai lor s-au intors si asta incepe sa creeze probleme.
Tot mai multi fosti functionari publici se intorc prin ministere si agentii cu hotariri judecatoresti definitive care obliga la reangajarea lor si la plata unor despagubiri. Integrarea a lovit in clientelismul politic pentru ca adoptarea acquis-ului comunitar inseamna si punerea la adapost, prin lege, a functionarilor de eventualele abuzuri.
Clientelismul politic in administratie s-a desfasurat pina in 2004 fara oprelisti. Orice schimbare de putere era insotita de schimbari. In esalonul intii, al demnitarilor, absolut normale.
In esalonul doi, cel al sefuletilor de prin diverse structuri, normale din punctul de vedere al clientelismului politic aplicat, pentru ca acesti oameni pot face sa functioneze, dupa cum li se dicteaza, rotitele birocratiei, dar mai important pentru ca ei pot fi astfel raplatiti politic. Salarii mici, dar posibilitati de capatuire mari.
Era pina la urma o cutuma acceptata atit de putere, cit si de opozitie, pentru ca fiecare la rindul sau a practicat epurarile pe criterii politice. Cele doua paralele aparente, practica schimbarilor dupa carnetul de partid si sistemul european de organizare a administratiei publice, au intrat in coliziune.
Rezultatul: actuala deruta in care se afla Guvernul pus in fata faptului ca au de ales intre omul pus de ei pe un post si cel pe care Justitia ii obliga sa-l repuna pe respectivul fotoliu. Nu mai vorbim si despre aspectul economic. Sint cazuri in care fosti directori de pe vremea PSD urmeaza sa primeasca despagubiri din banul public care pot ajunge si la un miliard de lei vechi.
Va urma deci o lupta crincena pentru fiecare post. S-ar putea ajunge chiar la situatia paradoxala in care actuala putere va ajunge sa implementeze programul de guvernare cu simpatizanti PSD. Cercul vicios al clientelismului politic s-a inchis perfect in ultimele luni.
E drept ca fostul partid de guvernamint a rafinat, prin metoda Cozminca, tot ceea ce inseamna politizare a administratiei insa magareata a picat pe actuala coalitie
Lupta politica isi deschide un nou front.
Va reusi PSD sa-si reactiveze oamenii care au prins cheag prin ministere pe vremea lor sau actuala putere va reusi sa-i deturneze in spec-trul luminii vizibile de la rosu catre portoca-liu? Pentru ca a treia varianta - ca vor deveni niste functionari publici independenti si impartiali care se vor gindi doar la binele public - este un model teoretic de pus in rama. Si acolo e probabil sa ramina.
Calin Popescu Tariceanu ar urma sa-si descopere un mentor neasteptat in persoana lui Traian Basescu. Metoda Basescu inseamna sa subordonezi, ca sa folosim un eufemism, oameni ai fostei guvernari pastrati in functii, cu sabia demiterii deasupra capului in caz ca nu imbratiseaza cauza cea dreapta.
Bineinteles, Radu Timofte, Gheorghe Fulga sau Ilie Botos sint niste profesionisti in adevaratul sens al cuvin-tului. Cum modelul teoretic de pus in rama, enuntat anterior, nu va fi pe placul lui Tari-ceanu, deturnarea se va petrece, spre binele lor, catre nobilele idealuri ale programului de guvernare.
Romania va deveni purtatoarea unei mutatii diabolice, mici si subtile, in care stabii de prin ministere vor ramine, in majoritate, pe fotolii la schimbarile politice cu conditia sa-si schimbe stapinul. Beneficiile vor ramine. Cam asta ar fi practica.
Modelul teo-retic presupune un sistem de punere la adapost a functionarilor de imixtiunea abu-ziva a politica pentru ca ei, nestingheriti de campanii electorale, sa-si ia salariul gindindu-se la cetatean si la binele acestuia. La cetateanul baron local, ministru, prim-ministru si presedinte de tara sau de partid.
