La finalul carierei sale, Zidane a facut pasul de la eleganta la golanie, de la sublim la ridicol, patindu-si astfel singur prestigiul si onoarea.

Pe 9 iulie 2006, la sfirsitul finalei Cupei Mondiale la fotbal, Zinedine Zidane, aflat la capatul unei cariere fabuloase pina in acel moment, a lovit cu capul in piept pe italianul Marco Materazzi, fara sa fi fost lovit in prealabil de acesta.

Inca si mai grav decit fapta in sine, la citeva zile dupa eveniment, intr-o aparitie televizata, Zidane a declarat senin:”Eu nu pot sa regret gestul meu, caci asta ar vrea sa spuna ca (Materazzi) a avut dreptate sa spuna (injuriile respective)”.

Intrebat de moderatorul televiziunii Canal+ daca este adevarat ca italianul i-ar fi spus ca “este fiul unei tirfe teroriste”, Zinedine Zidane a confirmat scurt: “Ben oui”. Zidane a mai povestit ca italianul ar fi spus cuvinte grele despre mama si despre sora sa in mod repetat si a cautat sa justifice astfel gestul sau: “Asculti o data. (...) Asculti de doua ori, dar apoi, a treia oara...”.

La finalul carierei sale, Zidane a facut astfel pasul de la eleganta la golanie, de la sublim la ridicol, patindu-si singur prestigiul si onoarea.

Cit despre Marco Materazzi, el a recunoscut ca l-a insultat pe francez, dar a negat ca l-ar fi facut pe Zidane “terorist islamic” ori ca s-ar fi referit la mama acestuia: “Nu am pus in cauza mama numarului 10 (Zidane adica), pentru ca mama este sacra pentru mine”. De ce totusi l-a jignit pe Zidane? “L-am tinut de tricou doar citeva secunde.

M-a privit cu superaroganta, de sus in jos si mi-a spus: «Daca chiar vrei tricoul meu, ti-l voi da dupa meci.» Si eu i-am raspuns cu o insulta.” Astfel si-a justificat Marco Materazzi insultele adresate lui Zidane, precizind ca nu isi aduce aminte exact ce i-a spus francezului, ci doar ca ar fi “insulte de genul celor care se spun de zeci de ori in timpul unui meci”.

Marco Materazzi este un jucator cu un lung sir de antecedente violente: in 2004, italianul a lovit un jucator al Sienei pe teren, apoi in drum spre vestiar i-a mai tras acestuia un pumn atit de puternic in plina fata incit l-a facut KO. Acelasi Materazzi a mai provocat in repetate rinduri adevarate batai generale pe teren, in timpul meciurilor sau imediat dupa terminarea lor.

In situatia data, nici unul dintre cei doi nu trebuia sa faca ce a facut si mai ales nu trebuia sa se justifice atit de penibil la zile bune dupa ce tensiunea meciului a disparut. Nu jignesti pe cineva pentru ca este arogant fata de tine si nu lovesti pe cineva pentru ca esti insultat, precum golanii de cartier. Iar apoi nu prezinti senin mirlania ta drept virtute.

In conflict s-a amestecat si Malika Zidane, mama lui Zizou, care a declarat, precum un nas mafiot, ca pentru asa o jignire vrea “bilutele lui Materazzi pe tava” si prezentindu-se astfel singura drept sursa comportamentului de derbedeu al fiului sau.

Odinioara, mijlocul de rezolvare a problemelor de onoare intre doi barbati era duelul, care avea si o dimensiune sacra, ceremoniala, fiind considerat adesea un semn al justitiei divine.

Cind doi barbati aveau o neintelegere, cel care se considera lezat il provoca pe celalalt la duel, iar cel provocat avea dreptul sa aleaga arma, locul si ora confruntarii.

Esenta duelului era ca acela care se considera jignit nu se napustea in public asupra rivalului sau, ci amindoi duelistii urmau cu strictete ritualul provocarii si apoi al confruntarii intr-un loc izolat, cu calm, fara jigniri, fara lovituri nepermise, conform unor reguli bine precizate.

Pina si in Vestul Salbatic duelurile dintre pistolari urmau un anumit ritual si se supuneau unor reguli minime.

Ce s-a intimplat pe 9 iulie 2006 pe stadionul din Berlin nu a avut nimic in comun nici cu onoarea, nici cu sportivitatea, nici cu legalitatea, nici cu bunul-simt.

Si daca momentele fierbinti ale unei finale de campionat mondial au fost initial o scuza pentru comportamentul lor pe teren, prin declaratiile lor ulterioare, Zidane si Materazzi au dovedit ca sint doar doi golani ajunsi din pacate modele pentru milioane de copii si de tineri: Derbedine Zidane si Marco Mirlanazzi.