Unii ziaristi au sarit peste cele lumesti direct la ingeri si demoni. Operatiunea „cu vocile curate“ nu va spala insa straturile groase de jeg de pe miinile breslei.
Demersul organizatiei Civic Media merita salutat si serios amendat. Ziaristul Victor Roncea de la“ Ziua“, ziar condus de un fost colaborator al Securitatii, a cerut CNSAS, in numele organizatiei sale, sa verifice peste 300 de jurnalisti din presa centrala, urmind alte citeva sute din presa locala.
Desigur, deconspirarea securistilor din presa este un demers perfect legitim. Insa, asa cum a fost el gindit, pare mai degraba o metoda sigura de a amina un verdict in dosarul „presa“, mentinind ambiguitatea. De ce spun asta?
Pentru ca exista precedent. „Evenimentul zilei“ a cerut prin 2001 verificarea a 212 personalitati publice. Dupa un an si jumatate, Onisoru abia ajunsese pe la jumatatea drumului, iar raspunsul final a venit dupa patru ani. Nu-mi amintesc sa-l fi vazut atunci pe domnul Roncea zbatindu-se pe la usa CNSAS-ului.
Prin urmare, demers ineficient. CNSAS are deja de verificat mii de magistrati si de revolutionari, cu un efectiv care nu depaseste 200 de oameni. Ca sa existe speranta unor minime raspunsuri intr-un interval rezonabil de timp, ar fi trebuit intocmita o prima lista restrinsa cu ziaristii activi si in presa comunista. Ei sint prioritatea.
Asupra lor planeaza cele mai mari suspiciuni. Prin octombrie 2001, Onisoru afirma ca 270 de ziaristi din presa centrala din anii ’70-’89 au fost informatori. Prin urmare, prima lista trebuia sa inceapa cu dinozaurii din presa. Asa, sperantele de raspuns se intind pe urmatorul cincinal.
Apoi, cererea de verificare a liderilor societatii civile pare mai degraba obsesia lui Rosca Stanescu, care a si declansat acum citeva saptamini o campanie impotriva lor. In plus, este adaugata comisia Tismaneanu. Perfect OK, dar extinderea verificarilor excede din nou interesului breslei si serveste doar unor campanii si fobii prezente in ziarul fostului colaborator al Securitatii.
Apropo, de ce n-au trecut pe lista si directorii institutelor de sondare a opiniei publice?
Nu sint de acord citusi de putin cu cei care neaga de plano utilitatea demersului, cum o face C.T. Popescu, seful Clubului Roman de Presa, cu argumentul ca e o persoana privata (cita ipocrizie!). Un adversar aparent inversunat al securismului cum este CTP gaseste brusc tema irelevanta pentru public.
Vorbeste ca si cum ar avea de aparat niste particulari de prin redactie. Sint, totusi, de acord ca o lista cu nume de-a valma niveleaza in mod incorect gradul de suspiciune, sugerind ca toti ziaristii ar fi o apa si-un pamint.
Si apoi: nu vom ajunge cu vocile adevarat curate cita vreme intreaga breasla fenteaza artistic operatiunea „cu miinile curate“, indreptata impotriva micilor spagi si a marilor afaceri, care apasa pe credibilitatea presei mai greu decit un dosar.
Ce ironie: un fost colaborator al Securitatii pus oficial sub acuzare pentru spalare de bani si-a facut, in ziarul pe care-l conduce, stindard din operatiunea „voci curate“.
