Este monstruos si inacceptabil ca un sistem politic s-a folosit de inocenta copiilor ca de o arma mortala. Copiii informatori au fost descoperiti de media centrala ca o noutate, desi informatii despre existenta lor au fost puse in circulatie de mai multi ani.
Dezvaluirea acestora este insa de natura sa justifice demersul Civic Media care a trecut pe lista jurnalistilor ce urmeaza sa fie verificati de CNSAS persoane care nu atinsesera majoratul la Revolutie.
Acest subiect ar trebui insa tratat cu mai multa delicatete si atentie, ceea ce nu inseamna ca personalitatile publice care au turnat din frageda pruncie nu ar trebui sa suporte consecintele morale si legale.
Dar a vorbi despre copiii turnatori fara a pune problema discernamantului si a responsabilitatii la 14 ani, fara a discuta despre culpa familiei si monstruozitatea sistemului poate fi grav.
Ar trebui sa privim in jur si sa ne intrebam cum au rezolvat alte tari problema tineretului hitlerist sau a comandourilor maoiste de pionieri, in ce masura vina a cazut pe umerii lor si nu pe umerii adultilor care i-au manipulat si instigat la crima.
Ar fi putut un copil de 14 ani sa fie pe deplin constient de raul facut colegilor, profesorilor sau rudelor in contextul in care scoala si familia in primul rand ii vorbeau despre apararea valorilor comunismului, despre indatoririle patriotice? Ar fi putut un copil de 14 ani sa spuna "Nu" Securitatii si sa-si asume, ca un adult, riscurile?
La 14 ani, traind intr-o societatea inchisa, raul era masurat prin note sau prin bataile din curtea scolii. Sigur ca turnatorul copil primea o recunoastere simbolica, recompense materializate eventual prin snururile rosii, galbene sau albastre, prin insigne si premiul I cu coronita.
Dar este greu de crezut ca i s-a explicat vreodata ca prietenii, colegii sau rudele despre care povesteste unor persoane cu statut incert pot suporta consecinte grave, poate chiar moartea. Dar stie un copil de 14 ani ce inseamna suferinta si moartea?
Adult fiind, probabil ca a realizat gravitatea gestului sau. Unii au avut remuscari, altii au incercat sa profite pentru ca societatea postcomunista le-a permis, i-a incurajat sau chiar i-a obligat.
Cei care s-au imbogatit au facut cariera politica sau au dobandit notorietate publica pentru ca au turnat la 14 ani sunt intr-adevar de neiertat, iar faptul ca s-a abuzat de naivitatea lor poate fi trecut cu vederea din moment ce au obtinut, ca adulti, beneficii de pe urma delatiunilor.
Este insa monstruos si inacceptabil ca un sistem politic s-a folosit de inocenta copiilor ca de o arma mortala, ca i-a transformat, poate fara stirea lor, in criminali. Ar trebui cercetata contributia parintilor si a profesorilor, a instigatorilor. Ar trebui tratati fara mila securistii racolatori, pentru ca raul facut de acestia este incomensurabil mai mare.
Dosarul copiilor turnatori ne arata insa ce fel de societate suntem, pe ce fundament incercam sa ne recladim comunitatea. Printre noi traiesc poate si prospera oameni care au ucis de doua ori copiii, indemnandu-i la delatiune si aruncandu-i in puscarii.
