Basescu isi frange mainile, Patriciu si Hrebenciuc respira usurati. In timp ce noi suntem inca in perioada de doliu dupa vestea disparitiei lui Omar - cautam vinovati, fabulam trasee, interpretam certificatele medicale -, acesta se bucura probabil de voluptatile unui rai pentru teroristi, in ceruri sau pe pamant, undeva prin Siria sau Sudan.

Siria, tara natala, si Sudan, tara prietenoasa cu Omar, de la presedinte pana la campurile de petrol, ofera neconditionat adapost pribegilor cautati de CIA. Ca de pe urma oricarui lucru din lumea asta, cineva castiga si altcineva pierde din fuga lui Omar.

Pierde Traian Basescu, obligat peste doua zile sa-i povesteasca lui George W. Bush cum am lasat nesupravegheat un suspect de terorism, presupus autor al unei rapiri in Irak, la a carei rezolvare au contribuit si americanii.

Nu cred ca Basescu va avea curajul sa sustina la Washington ca de aceea e obligatoriu sa securizam Marea Neagra, pe unde se spune ca Omar a luat vant la pupa.

La Washington, incompetenta serviciilor de informatii romanesti poate fi lesne tradusa prin complicitate, in conditiile in care fugarul a fost colaborator inainte si poate chiar dupa ‘89 al acestor institutii impanate si azi cu securisti.

Basescu e pus in situatia incurcata ca verdictele sale de dupa eliberarea jurnalistilor romani sa nu fie legitimate in justitie, prin sentinte pronuntate impotriva lui Omar Hayssam si Mohammad Munaf, arestat in Irak.

Cum nici macar presedintele nu poate fi crezut pe cuvant, PSD a cerut deja declasificarea dosarului privind rapirea, de unde am putea afla si detalii ce nu convin sefului statului. Cu o buna strategie de PR negativ, din marele succes al lui Basescu, numitul dosar nerezolvat in justitie si necunoscut opiniei publice ar putea sa-i atarne de gat ca o piatra de moara in alegeri.

Cum s-a intamplat de altfel si cu scandalul „Tigareta 2” din timpul administratiei Constantinescu, stiintific manipulat de servicii. In plus, Traian Basescu se incalzeste pentru ceea ce se anunta a fi marea incercare din mandat si un potential esec, votul parlamentului pentru sefii serviciilor de informatii propusi de Cotroceni.

In aceasta istorie exista si romani fericiti, respectiv Dinu Patriciu si Viorel Hrebenciuc. Primul a fost deconspirat de Omar si de Munaf ca a incercat sa negocieze cu autoritatile sudaneze inainte de 11 septembrie 2001 concesionarea unor campuri de petrol, prin intermediul omului de afaceri sirian, amic cu liderii de la Khartoum.

Sudanul era si este suspectat de serviciile secrete americane ca finanteaza si adaposteste teroristi. Dedesubturile negocierilor impotmolite dintre Rompetrol si autoritatile sudaneze erau bine cunoscute de Omar, posibil martor al acuzarii.

Si ar fi chiar culmea ca mandatele de interceptare a convorbirilor telefonice ale lui Dinu Patriciu, inca documente secrete, sa fi fost eliberate tocmai pe „afacerea Sudan”.

Pesemne ca si Viorel Hrebenciuc a framantat de cateva ori mataniile ce-i impodobesc degetele in ultima vreme, in semn de multumire. El este cercetat, impreuna cu alti trei lideri PSD, Ovidiu Musetescu, Gabriel Oprea si Mircea Ursache, in dosarul „privatizarii IPRS Baneasa” in favoarea lui Omar.

Relatiile lui Hrebenciuc cu prematur disparutul erau insa mai interesante decat „Baneasa” si, probabil, penale. Astfel, Dinu Patriciu si Viorel Hrebenciuc au scapat de un personaj care le complica viitorul.