Justitiarii de cumetrie au inventat o noua specie: turnatorul de bine. Cazul "Carol Sebastian" scoate la iveala o categorie nestiuta pana acum: justitiarii de cumetrie.
Sunt acei oameni - gazetari, analisti, politruci - care mustesc de principii cand in bataia pustii le apare vreun inamic, dar devin blajini, intelegatori, umanisti daca e vorba despre prieteni. In spatiul public, asta se numeste dubla masura. Si il goleste pe autor de orice urma de credibilitate.
Justitiarul de cumetrie e nemilos cu "ailalti". Tuna si fulgera. Scoate flacari pe nas si arunca grenade pe gura. Loveste cu pumnul ca Radoi si cu capul ca Zidane. Rolul sau e de agent sanitar: vindeca bube si curata cangrene. Pana la un punct insa: cand puroiul se afla in preajma sa, a justitiarului de cumetrie.
Atunci se transforma in mama sociala. Incearca sa-l imbalsameze in vorbe frumoase. Ii ascunde pecinginea sub cearsaful minciunii. Ii cauta calitati nestiute, poate chiar inexistente, doar-doar l-o scoate cumva la vopsea. Nu pot sa-l iert pe Carol Sebastian!
L-as fi iertat, poate, pentru ca timp de trei ani a turnat ca ultimul ticalos. Imi si imaginez scena: la o bere cu un coleg de studentie... mai o barfa despre un profesor, mai o conversatie despre Europa Libera... iar pe la miezul noptii, colegul ii intindea paharul: mai toarna, frate!... si el turna, turna, chiar si dupa ce se desparteau...
As fi facut un efort supraomenesc sa-l iert si pentru ca, in 16 ani si jumatate de libertate, nu a gasit de cuviinta sa spuna, din proprie initiativa: fratilor, asta sunt, am gresit, impuscati-ma! Si nu l-ar fi impuscat nimeni. L-ar fi inteles. L-ar fi acceptat ca pe un ratacit care a regasit calea cea buna. I-ar fi apreciat curajul spovedaniei.
Nu-l voi ierta insa pentru ca si acum, dupa ce a fost deconspirat, a incercat sa ascunda mizeria, ca pisica. A cautat sa lase impresia ca el a ales sa vorbeasca, nu ca l-a manat dosarul de la spate. A procedat exact ca Max, personajul sumbru pe care l-a jucat in anii ‘80. Nu mai stie exact - doar "in proportie de 99%" - pe cati a turnat si cate note informative a scris.
A furnizat explicatii puerile si confuze pentru concubinajul sau cu Securitatea. Ceva cu o studenta gravida si cu un securist rau... El a fost mereu bun. Ba chiar foarte bun cand, dupa trei ani de turnatorii, a intrerupt colaborarea cu "baietii".
Mai are de lucrat un pic, impreuna cu justitiarii de cumetrie, la Monumentul Disidentului Anticomunist, pe bustul caruia va scrie cu litere daltuite: Max, patriot roman.
Ce Doina Cornea? Care frati Arnautoiu? Ce Elisabeta Rizea? Il avem pe Max, turnatorul de bine! Romanii sunt un popor care stie cand, cat si pe cine sa ierte. Petru Cretia si Alexandru Paleologu si-au facut mea culpa imediat dupa Revolutie. Si au fost iertati. Octavian Paler si-a asumat ororile la care a contribuit ca director de ziar stalinist. Si a fost iertat.
Toti au fost perceputi ulterior ca repere ale democratiei ce incerca sa se infiripe sub gelatina fesenista. Toti au avut taria sa se spovedeasca. Apropo de iertare. Aveam un consatean care fusese sef mare pe la Securitate.
Si despre care batranii vorbeau ca a lasat orfani cativa copii. Le impuscase parintii, prin anii ‘50. Revolutia l-a prins la pensie. In vacantele studentiei mele, ne intalneam la muncile campului ori la facut lemne, la padure. "De ce, nea Vasilica?", l-am intrebat in vara lui ‘90.
"Asa erau vremurile, taica. Se umplusera muntii de banditi". A tinut-o pe-a lui pana-n mormant. Nu voia sa accepte ca luptatorii din rezistenta erau eroi anticomunisti. Dar nimeni, pentru asta, nu i-a dat cu securea-n cap, si nici nu i-a luat gatul cu coasa! Deocamdata, nu mai pot sa ascult nici macar muzica pe Radio Mix FM. Am senzatia ciudata ca ma asculta Max FM!
