Chiar daca nu au reusit sa adapteze adecvat engleza la romana, specialistii de la MAI si Ministerul Mediului au intocmit o harta a riscului de calamitati pentru Romania. E un efort laudabil care se poate insa completa in sens benefic.

In Antichitate, un teritoriu necunoscut era desemnat cu expresia „hic sunt leones“. „Aici sint lei“, in traducere romaneasca, este formula care se aplica si astazi zonelor periculoase si pline de neprevazut.

O harta de risc nuantata a Romaniei nu trebuie sa contina numai indici de natura geografica, ci si cartografierea domeniilor necunoscute/ opace/tenebroase din peisajul nostru institutional.

Citeva semne pe aceasta harta, utila, fara nici o indoiala: partidele, fara exceptie, intirzie excesiv de mult in formule premoderne care nu le sint benefice pe termen mediu si lung; in plus, nu reusesc sa gaseasca solutia de a scapa de tirania liderului carismatic.

Justitia nu mai primeste cartonase rosii, ci numai galbene, dar asta nu inseamna ca lucrurile sint, in aceasta zona, ca si rezolvate. Parlamentul, institutie esentiala a democratiei, e fabrica a carei misiune pare sa fie aceea de a produce dezamagiri pe banda rulanta.

S-ar putea spune, parafrazind limbajul de specialitate, ca, in general, Romania e o zona in care lucrarile de consolidare a democratiei se fac greu, adesea in sila si, de regula, la presiuni externe. Apoi, obisnuinta e de a trai in constructii institutionale periculoase, de pe care se incearca sistematic razuirea „bulinelor rosii“, este ea insasi un adversar redutabil.

Consolidarea democratiei presupune, in mod obligatoriu, transparenta. De aceea, detectarea zonelor cu potential imens de transparenta, cu alte cuvinte identificarea zonelor tinute acum intr-un regim drastic de opacitate, arata sensul catre zona zero a hartii de risc socio-politic a Romaniei de astazi.

Aceasta zona nu poate fi, e din ce in ce mai limpede, decit una singura, cu urmatoarele borne: Securitatea, serviciile secrete si dosarele secrete.

Centralismul de inspiratie franceza isi spune si in aceasta privinta cuvintul: harta de risc a Romaniei este concentrata in Bucuresti; zonele cu bulina rosie sint acelea care sint cele mai legate de trecutul rosu al Romaniei, cele mai putin transparente si care se invirt in zonele de „maxima Securitate“.

Pe de o parte, nu e intimplator ca, brusc, de citeva luni, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a devenit o institutie extrem de vizibila; in dosarele aflate in posesia CNSAS sint „leii“. Pe de alta parte, ar fi o greseala imensa sa credem insa ca ei se afla numai aici.

Dosarele de rasunet, care au iesit si care vor mai iesi in mod cert la iveala in viitorul imediat sint necesare. Dar nu si suficiente.

Impresia de activitate febrila pe care o lasa deschiderea acestora este inselatoare atita vreme cit raspunsurile la intrebari precum „cine sint cei care au facut politie politica?“, reprezinta secrete de stat, aparate cu strasnicie chiar de cei care ar trebui sa le faca publice.

In natura, producerea unor cutremure nu este benefica. In zonele cu „lei“ delimitate pe harta de risc socio-politic a Romaniei, lucrurile stau, in anumite privinte, exact invers. Dosarele de Securitate, pentru a da exemplul cel mai radical, au acumulat un capital de risc imens si depoziteaza o cantitate enorma de energie negativa.

Se stie solutia pentru a imblinzi aceasta zona - un cutremur devastator -, dar punerea ei in aplicare nu este deloc usoara. Cu toate acestea, transparentizarea si desecretizarea reprezinta modalitatea de a transforma zonele tenebroase in zone controlabile. Si transparentizarea, si desecretizarea trebuie sa fie totale. Nu e o naivitate aici: trebuie sa cerem imposibilul ca sa obtinem foarte mult.