Putini sunt cei care nu s-au scandalizat atunci cand seful Autoritatii Nationale pentru Turism, Ovidiu Marian, a declarat ca s-a saturat de litoral si ca face... ceva pe el. Unii ar putea spune ca sunt doar niste vorbe, spuse cu naduf de cineva care se recunoaste invins de sistem.
Altii se intreaba daca nu cumva declaratiile suspect de neaose ale presedintelui ANT nu fac cumva parte dintr-o strategie de comunicare, pentru ca da bine la popor o astfel de imagine de baiat de gasca.
Poate ca adevarul este pe undeva la mijloc, dar nu trebuie trecut cu vederea ca aceasta lehamite exprimata cu tarie prin viu glas are un puternic corespondent practic: in domeniul turismului, lucrurile nu se misca deloc.
Asa se face ca, dupa 16 ani de la Revolutie, Romania nu are inca un brand de tara, acel ceva care sa scoata in evidenta oferta turistica autohtona si sa o delimiteze de statele concurente. si, dupa cum merg lucrurile, nici nu va avea prea curand.
Ce mai conteaza ca avem Delta Dunarii, cu peisajele ei unice in Europa, ca avem si mare, si munte, precum si o istorie, si o cultura, pe care am putea sa le impartasim si altora, daca nu reusim sa le punem in valoare si sa le vindem asa cum trebuie? Avem ce, dar nu avem cu cine, ar spune unii.
Cu hotelieri hulpavi, care de abia asteapta sezonul sa-si asigure traiul pentru lunga perioada de inactivitate, cu chelneri care te trateaza cu dispret cand e vorba a te servi si cu lacomie cand vine nota de plata. Sistemul de invatamant, pentru personalul din turism, este invechit, iar legislatia nu le asigura un trai decent in extrasezon.
Multi dintre patronii de hoteluri, care-si conduc unitatile dupa cum ii taie capul de fost gestionar sau sef de salon la "Hotelul Partidului", nu constientizeaza ca omul sfinteste locul, asa ca nu aloca un leu pentru pregatirea personalului.
Tabloul dezastruos este completat de drumurile care arata ca dupa razboi, de statiunile neingrijite si neiluminate, lipsite de posibilitati de agrement sau de plajele sufocate de gunoaie de toate felurile. si atunci nu te mai intrebi de unde vine aceasta imagine pe care o au romanii despre turismul autohton, pe care s-au obisnuit sa-l priveasca cu dispret in ultimii ani.
Mai grav este ca o sila suprema este manifestata public de chiar cei care, in mod normal, ar trebui sa ghidoneze caruta turismului autohton pentru obtinerea performantelor preconizate de Consiliul Mondial al Turismului (WTTC): incasari de 7,9 miliarde de dolari, peste zece ani, dupa o crestere anuala cu mult peste media europeana.
Suna bine, nu? Conditia este ca aceia care au si painea, si cutitul sa poata sau sa vrea sa faca ceva concret, au subliniat oficialii WTTC. Sa contureze, de exemplu, o strategie, un master plan pentru acest domeniu. Cu un "fir rosu" care sa urmeze ca obiective: crearea unui produs turistic competitiv, a unui brand, a unui nivel de incasari de "n" la suta din PIB, pana la un anumit termen.
In afara de declaratii sforaitoare, triumfaliste si injurii, dupa 16 ani nu s-a realizat nimic. Se amana termenul de finalizare a unei strategii, de la o luna la alta, de la an la an, si noi ramanem sa ne uitam la incasarile din turismul din Bulgaria sau Muntenegru.
