Tranzitia catre democratie a acestui stat trebuie garantata international.Caderea comunismului din Cuba este, cum a fost si cea din Romania sau Albania (cine isi mai aduce aminte de cumplitul stalinist Enver Hogea), inevitabila.
Sistemul este, cum se stie, incapabil sa supravietuiasca in forma lui pura fara represiune si frica. Lipsurile si frustrarile populare il vor impinge catre un sfarsit sau altul.
Moartea apropiata a lui Castro, care daca nu va fi anul acesta se va intampla cat de curand, ca nu e nemuritor, va arunca si Cuba intr-o perioada de tranzitie.
Intrebarea este daca cubanezii si, mai ales, sustinatorii lor americani au pregatit un plan de tranzitie care sa tina cont de experienta tarilor comuniste.
Acest plan ar trebui sa cuprinda urmatoarele puncte:
1. Primul guvern de tranzitie ar trebui sa fie garantat de Natiunile Unite, care ar trebui sa supravegheze primele alegeri si procesul de scriere a Constitutiei. Toti activistii comunisti, pana la secretarii de partid regionali si la directorii marilor interprinderi, trebuie sa fie pusi pe tusa pentru primii zece ani.
2. Arhivele partidului comunist si ale securitatii cubaneze trebuie puse imediat sub protectia unui corp de control international.
3. Un tribunal al Natiunilor Unite trebuie sa investigheze, pe modelul tribunalului de la Haga, infractiunile regimului comunist.
4. Retrocedarea caselor nationalizate si a afacerilor trebuie facuta imediat, dar cu prevederi de siguranta pentru actualii chiriasi. Acestea se pot plati dintr-un fond de imprumut de la Banca Mondiala, garantat si administrat de organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare.
5. Terenurile agricole trebuie redate, cu titlu, proprietarilor si lasate sa fie vandute si cumparate imediat pentru a impiedica fragmentarea terenurilor si intoarcerea la o agricultura de subzistenta.
6. Un imprumut al Bancii Mondiale trebuie sa garanteze pensii indexabile la valoarea reala a inflatiei, pe o perioada de douazeci de ani, pentru a impiedica dezastre de asigurari sociale cum au fost cele din Romania sau Rusia.
7. Uniunea Europeana si Statele Unite trebuie sa-si deschida granitele pentru un program de angajare de migranti cubanezi, care sa reduca presiunea economica a tranzitiei.
8. Organizatiile nonguvernamentale est-europene, profitand de excelenta lor experienta in domeniu, trebuie sa-si creeze misiuni de ajutor, pentru a sprijini procesul de tranzitie.
Fundatia Soros trebuie sa investeasca cel putin cateva sute de milioane de dolari in Cuba si sa se intoarca la adevarata sa vocatie, aceea de a sprijini societatea deschisa, oriunde pe glob.
Sunt sigur, bineinteles, ca aceste puncte vor fi total ignorate de toata lumea, din variate motive, asa cum s-a intamplat si in estul Europei. Merita insa sa ne aducem aminte unde am gresit si putem, poate, sa ne consolam ca si altii au patit-o ca noi. Istoria, cum se stie, se repeta. Alti actori, aceeasi piesa.
