In mai putin de sase luni, Romania va intra in Uniunea Europeana, trezindu-se in focul dezbaterii antiamericane cunoscute vag de marea majoritate a romanilor. Principalele diferente de abordare dintre cele doua democratii occidentale au facut obiectul unui interviu cu Horia Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Roman.

- Din punct de vedere metafizic, spunea Heidegger, America si Rusia sunt la fel, aceeasi tehnologie mohorata, aceeasi organizare la infinit a omului mediocru. America ar fi in opinia sa chiar mai periculoasa, fiindca bolsevismul este numai o varianta de americanism. Cum comentati?

- Nu sunt absolut de acord cu paralela dintre bolsevism si americanism. Mi se pare ca, daca este sa o luam in serios, atunci este o idee care da de gandit, tot in sensul lui Heidegger, in cursul lui de la inceputul anilor '50 "Ce numim aceea a gandi". Daca este sa o luam in sensul comun al filosofiei politice, este pur si simplu o nerozie.

Relatia dintre bolsevism si americanism este grotesca. Dar, daca ar fi sa facem abstractie ca bolsevismul este o industrie de produs cadavre si ca este un sistem politic menit mutilarii si inregimentarii sufletelor, referindu-ne numai la efectul cultural al bolsevismului, atunci putem vorbi despre tipuri de distorsiune a sufletului.

Dar consumismul nu ucide, in timp ce, este adevarat, poate deforma suflete. Diferenta dintre distorsiune sufleteasca si crima este enorma.

Critica europeana la adresa Americii este intotdeauna ipocrita fiindca marile spirite europene au inteles inca dupa cel de-al doilea razboi mondial la ce aspira Europa. Paul Valery a spus-o, Europa aspira la a fi condusa de o comisie americana.

Secolul al XIX-lea este marcat pentru marile spirite europene de un tip de fascinatie, acolo se simtea ca se petrece ceva care are o legatura cu viitorul. Tocqueville este pentru noi spiritul cel mai profetic in aceasta privinta si s-a spus ca, daca este sa privim retrospectiv care este adevaratul profet in secolul al XIX-lea, el nu este Marx, ci Tocqueville.

El a observat ca societatea moderna merge spre democratie si are o relatie cu productia economica de tip sui generis. Altfel spus, niciodata economia nu a jucat un rol in centrul spatiului politic si public ca in societatea americana, cum se intampla in trecut.

Or criticile valabile care pot fi aduse Americii sunt criticile valabile pe care noi le putem aduce viitorului modernitatii, pentru ca inca din secolul al XIX-lea, cand Tocqueville a vazut progresia spre democratie care se petrece in Statele Unite si a realizat ca Statele Unite reprezinta un soi de avangarda.

Europa stie ca asa va arata lumea cum arata acum America si face un soi de critica magica. Este ca si cum critici ceea ce stii ca se va intampla ca sa-ti iei o revansa oarecum puerila.

Cowboy-ii nu trebuie dispretuiti

- Cum vedeti dezbaterea privind razboiul din Irak?

Este o discutie infinita in care Europa se pune in mod constant pe o pozitie legalista, dar neputincioasa, iar Statele Unite pe pozitia unui actor politic clasic hobbesian, in care el are suveranitatea si forta si decide ce are de facut potrivit interesului propriu, dar si al celui general. Nu trebuie sa se creada ca Statele Unite actioneaza ca un actor egoist...

-Nu este o politica de cowboy?

- A compara politica Statelor Unite cu o politica de cowboy nu este complet gresit fiindca cowboys erau de fapt niste agenti hobbesieni intr-o reglementare neputincioasa fiindca in definitiv, serifi existau, dar erau neputinciosi. Cowboy-ii asumau, potrivit ideii de dreptate pe care o aveau, justitia. Cowboy-ii nu trebuie dispretuiti.

- Totusi, europenii acuza Guvernul american de o abordare primitiva a relatiilor internationale, iar opinia publica din vechile state membre ale Uniunii Europene a protestat vehement impotriva razboiului din Irak, indiferent ca a fost vorba de Marea Britanie, Spania, Italia sau Germania.

- Eu nu am deloc respect pentru aceasta opinie publica europeana din urmatorul motiv: in anii '80 s-a desfasurat acel razboi nimicitor dintre Irak si Iran. A fost un razboi care a facut milioane de victime, o catastrofa in toate sensurile cuvantului. Ce a facut opinia publica europeana? Demonstra impotriva instalarii rachetelor Pershing in Germania Federala si tarile nordice.

Cu asta se ocupa opinia publica progresist europeana! Ceea ce imput americanilor cu privire la haosul din Irak este ca tara nu a fost ocupata militar, asa cum s-a intamplat in cazul Germaniei, dupa cel de-al doilea razboi mondial, pana cand a putut sa-si ia in maini administratia proprie (1949).

Modelul social = blocaj economic

- Cum comentati faptul ca modelul social european pierde mult teren, in tarile mari ale Uniunii Europene, cum ar fi Franta si Germania, dar functioneaza excelent in tarile nordice?

- Pe de o parte, ne referim la statul social, reglementat doar in unele constitutii, cum este cea germana (nu si in cea franceza). Dar statul social functioneaza pe baza unei economii prospere. El nu poate sa-si reproduca forma de existenta decat daca economia nu scade sub un anumit nivel.

Criza actuala a pensiilor din tarile occidentale se refera tocmai la faptul ca sistemul social a atins un nivel cu o limita de la care generozitatea lui implica de fapt un blocaj al economiei. Criza in care se afla statul social este criza raportului dintre generozitatea lui si limita pana la care economia poate sustine aceasta generozitate.

- De aici au aparut nationalismele in unele state europene...

- Problematica xenofoba din tarile occidentale care se exprima public decent la modul "ce facem cu imigratia?" poate fi explicata prin teoria simpla a tapului ispasitor: noi avem probleme economice fiindca avem o emigratie foarte semnificativa.

Daca esti un nationalist natang, o sa tii discursul "afara cu strainii!", daca esti om civilizat, vei spune "trebuie sa introducem reglementari, este un mare segment de straini la noi in tara" etc. Insa, revenind la modelul social, Europa nu este - asa cum au spun americanii - marxista. In schimb, majoritatea universitatilor, inclusiv cele americane, sunt marxiste.

Mediul politic din Europa nu este marxist, insa este dominat de idei de stanga. Chiar si partide de dreapta sustin puncte de vedere de stanga pentru ca, si asta este foarte important, cultura publica europeana este una in care ideile stangii domina, spre deosebire de Statele Unite, unde ideile dominante nu sunt neaparat de dreapta, dar liberale in sens european sau conservatoare.

- Dar cum va explicati boom-ul economic al tarilor nordice, un spatiu cu o cultura politica de stanga? Pot fi ele modelul pentru Europa viitorului?

- Cand invidiem Nordul pentru prosperitatea lui nu trebuie sa ignoram doua lucruri: in primul rand ca asta se face pe baza unor mutilari sufletesti semnificative (catastrofala relatie dintre sexe ca urmare a fricii protestante fata de sexualitate) si in al doilea rand ca nici Sudul nu este atat de mizerabil cum pare.

Eu nu stiu de ce este prosper Nordul, afirm ca si Sudul are o prosperitate deloc neglijabila si cred ca formula respirabila pentru Europa este una in care exista cei doi plamani, plamanul Nordului si cel al Sudului, indiferent de gusturile noastre speciale.

Valori laice, dezbateri la infinit

- In acest context, ce credeti despre actuala identitate europeana?

- In Franta s-a facut un sondaj de opinie cu intrebarea "Ce este trinitatea?". Raspunsul era: triada revolutionara, libertatea, egalitatea, fraternitatea. De curand, in Germania, cand a fost sarbatoarea Rusaliilor, a fost o intrebare in Berlin, pusa pe strada: ce serbam astazi? Raspunsul a fost o sarbatoare de stat, avem o zi libera, deci este ceva istoric... nu stiau.

Europa si-a pierdut identitatea religioasa. Or, daca interogati toate cartile de filosofie politica sau de filosofie a culturii ori filosofia istoriei, o sa vedeti ca valorile se inradacineaza cel mai profund in acest mediu religios. Europa crede numai in valorile laice. A crede in valori laice inseamna a crede in valori discutabile, in sensul ca sunt supuse in mod infinit dezbaterii.

Fiind supuse dezbaterii, ele sunt primejduite de relativism. Relativismul, chiar si in varianta buna, erodeaza capacitatea noastra de a ne lupta pentru valorile civilizatiei noastre.

Pentru mine, indiferent de continutul pe care l-ar avea identitatea europeana astazi, ea este o identitate slaba, esential politica si lipsita de fundamentul solid, cultural religios care confera atata forta valorilor islamice in lumea de astazi.

- Dar nu cumva aceste valori religioase sunt deghizate in valori laice?

- In privinta deghizarii valorilor religioase in valori laice, parerea mea este ca aveti dreptate, in foarte multe din valorile laice putem vedea la origine valori crestine, religioase active. Dar procesul laicizarii este unul de slabire. Referitor la pedeapsa cu moartea, America este o tara cu mult mai multi credinciosi practicanti decat Europa, iar ei accepta pedeapsa cu moartea.

Forme care sunt judecate astazi ca fiind atroce, ca razboiul sau pedeapsa cu moartea, sunt foarte compatibile cu crestinismul pentru ca acolo functioneaza judecata. Pedeapsa cu moartea nu se aplica in mod nediscriminatoriu, ci este un tip de pedeapsa care este asociata cu crimele foarte grave.

Ideea ca Europa poate sa judece America pe motiv ca sistemul lor permite pedeapsa cu moartea mi se pare destul de hazlie.

- Dar nu sunt cazuri in care erorile judiciare fac ca oameni nevinovati sa fie condamnati si ulterior executati?

- Cazurile acestea nu sunt atat de numeroase incat sa puna in discutie pedeapsa cu moartea. Daca pedeapsa cu moartea poate fi pusa in discutie, atunci trebuie facuta in modul cum a procedat Albert Camus dupa al doilea razboi mondial, cand in urma unei campanii publice s-a renuntat la ghilotinare.

Ideea ca Europa poate sa judece America pe motiv ca sistemul lor permite pedeapsa cu moartea mi se pare destul de hazlie in conditiile in care justitia americana este un sistem de invidiat din multe puncte de vedere.

"Aderarea nu e o experienta de tip mutilant"

- Cum vedeti viitorul Romaniei in Uniunea Europeana, acest spatiu plin de controverse? Isi vor pierde romanii identitatea nationala?

- Eu nu-mi fac nici o grija in privinta identitatii noastre. Ganditi-va la istorie: la inceput daco-romanii, apoi influxul slav, apoi a urmat o noua populatie, care la randul ei a interactionat cu tot felul de migratori. Romanii reprezinta o formula foarte complexa, etnico-culturala.

Daca stramosii nostri ar fi avut obsesia identitara pe care unii dintre noi o au astazi - "ce ne facem daca intram in Europa?" -, la ce s-ar fi ajuns dupa dezastrele prin care am trecut?!

- Dar ce va face Europa cand vom intra in Uniune?

- Asta este o tema de discutat si ironizat la nesfarsit. Nu trebuie sa ne punem problema ce o sa intample cu identitatea noastra. Se va intampla ceea ce suntem in stare sa facem cu ea. Este o mare binefacere sa te pui la incercare, sa vezi ce esti, intr-un context in care este limpede ca proba este pusa in niste cadre infinit stimabile, cum sunt cele europene.

Noi am fost supusi la o cazna oribila cand tara a intrat pe mana sovieticilor. Am supravietuit, este adevarat, cu pierderi, fiindca societatea romaneasca este profund distorsionata si mutilata de aceasta experienta de cincizeci de ani. Noi nu intram intr-o experienta de tip mutilant care sa ne ucida, ci intram intr-o experienta pozitiva.

Prin urmare, eu sunt foarte increzator: cat va ramane din noi, din identitatea noastra, atat am meritat sa pastram.

- Daca devenim marxisti...

- ... iar daca unii dintre noi au devenit marxisti... asta au meritat!