Minerii din Oltenia au ajuns iar sa lucreze avand deviza „Tarii, cat mai mult carbune!”, ca pe vremea lui Ceausescu. De la 1 august, angajatii complexurilor energetice Rovinari si Turceni au un program de lucru de sapte zile din sapte, iar o parte dintre ei au fost nevoiti sa renunte la jumatate din concediul de odihna.
Ion Ruset, presedintele Uniunii Sindicale Mine Energie Jilt Turceni, ne-a declarat ca, dupa reasezarea schimburilor, deficitul de personal de la aceasta exploatare e de 8 la suta.
Chiar si cu aceasta productie fortata, „foamea” de carbune a termocentralelor e greu de potolit.
In mod normal, pe timp de vara, centralele Turceni si Rovinari lucreaza doar cu un grup sau doua, celelalte intrand in revizie.
Dar, anul acesta, datorita crizei energetice de pe plan mondial, comenzile de electricitate pe carbune sunt atat de mari, incat ambele complexuri energetice lucreaza la capacitate maxima, cu toate cele patru grupuri.
In plus, si stocurile „de iarna” sunt mult mai mici decat ar fi trebuit, centralele arzand aproape tot carbunele pe care pun mana. Codrut Seres, ministrul Economiei, ne-a declarat ca la scaderea dramatica a stocurilor au contribuit si scaderea debitelor Dunarii, oprirea cogenerarilor de electricitate si contractele de export ale Hidroelectrica.
De aceea, pentru remedierea situatiei, Seres va propune la viitoarea sedinta de Guvern mai multe masuri, cum ar fi deblocarea conturilor Termoelectrica pentru achizitii de pacura, gaze si carbune, reducerea contractelor Hidroelectrica cu 200 GWh lunar si chiar aprobarea unui contract de import de huila pentru centrala din Deva.
In plus, ministrul Economiei va cere decuplarea marilor datornici, cum ar fi Tractorul Brasov, si luarea de masuri drastice impotriva CFR, a carui nota de plata pentru energia electrica a trecut de 1.000 de miliarde de lei.
Aceasta criza de personal in minerit din cauza cererii mari de carbune nu e deloc una pe termen scurt. Strategia de restructurare a mineritului din Romania a fost intocmita in 1997, cand barilul de petrol era 20 de dolari si se prognoza o crestere a preturilor cu 5 la suta pe an.
Acum, barilul trece de 70 de dolari si prognozele sunt sumbre, avand in vedere atat situatia din Irak, cat si faptul ca Iranul, al patrulea producator al lumii, vorbeste de „arma petrolului” ce va fi folosita impotriva Occidentului. De asemenea, Rusia a marit pretul gazelor naturale la 300 de dolari mia de metri cubi.
Citeste articolul complet in Gandul
