Toata lumea a ras de presedintele Emil Constantinescu dupa ce, la final de mandat, a spus ca securistii l-au invins. Este una dintre putinele, poate singura, declaratie care a supravietuit sfarsitului sau politic. Acum se dovedeste cat a ramas de adevarata. Sistemul a invins in toti acesti ani de dupa 1989.
Cariere politice si "civice", pana ieri repere de onorabilitate, au la temelie angajamentele cu Securitatea. Impostori, persoane cu cat mai santajabile cu atat mai demne de incredere au ajuns stegarii timpurilor noi. Pentru linistea tuturor, arhivele au fost sigilate, odata pentru ca au ramas sub paza SRI, si a doua oara pentru ca au fost declarate de interes pentru siguranta nationala.
Legea CNSAS a infiintat o institutie-paiata, cu rostul sa dea certificate de buna purtare in orb, neavand acces la documente. Cercul s-a inchis, sistemul a mers increzator mai departe, spre "capitalism in zbor", asa cum dictau vremurile in schimbare.
Daca CNSAS a putut dormi linistit pe vremea lui Onisoru, acum, pentru prima data de la infiintare, CNSAS are materia prima necesara pentru a duce la bun sfarsit ceea ce ar fi trebuit sa faca de ani de zile: sa deconspire Securitatea ca politie politica.
Initiatorul legii CNSAS, fostul detinut politic de pe vremea comunistilor si apoi persecutat tot politic, dar in democratie, pentru acest text de lege, Ticu Dumitrescu, a spus un lucru simplu. Angajamentul la Securitate nu se poate certifica sau infirma prin votul Colegiului CNSAS. Documentele vorbesc si sunt suficiente. Mona Musca a fost Dana. Se publica in Monitorul Oficial.
Urmatorul! Mircea Ionescu-Quintus, la fel. Felicsii si Macsii, de asemenea. Åsta este scopul, sa se stie ce s-a intamplat, cine a turnat, cine a instrumentat dosarele si care au fost victimele. In loc sa se ajunga aici, CNSAS-ului i s-a dat alura unui tribunal al Inchizitiei care are puterea sa ierte sau sa condamne pacatele robilor regimului comunist.
Unii primesc indulgentele, altii nu, dupa criterii pe care nu e bine sa le cercetezi. Apar turnatori cu angajament si chitante carora li se da dreptul sa stea cu sufletul in rai, altii fara, dar condamnati pe veci sa se perpeleasca in cazanele iadului. Sistemul invinge din nou. In fata evidentelor, clientii Securitatii au devenit venerabili veterani ai Clubului patriotilor.
Pana sa apara angajamentul, nimeni nu auzise de Securitate. Dupa, a aparut teza interesului pentru binele poporului. Colaboratorii se mandresc, ne-au aparat de dusmani, de otrava imperialismului occidental, de tentatia de a fugi cu orice pret din paradisul pe care il aparau cu atata devotament.
Pacat ca s-a aflat atat de tarziu si nu am putut sa ne mandrim cu totii, in ultimii 16 ani, de asa patrioti. Dar este suficient. Clubul patriotilor trebuie inchis. Daca CNSAS nu poate sa o faca pentru ca se incurca in voturi, sa incercam invers. Sa publicam numele celor care n-au avut angajamente, n-au turnat pe nimeni si n-au dat dovada de atata patriotism.
