Talpes afirma ca urmeaza un al treilea val de dosare, privind ofiteri activi sub acoperire ca politicieni, scrie Gandul. Talpes confirma existenta ofiterilor acoperiti ai serviciilor in presa, scrie Curentul. Dosarul “Presa” al fostei Securitati arata masura in care politia politica penetrase institutiile media, scrie Cotidianul. Presedintele GDS, Radu Filipescu, a gasit pentru EVZ vinovatii: 10% informatorii, 40% securistii, 50% activistii.

71 de parlamentari in vizorul CNSAS

de Mihai SOMFELEAN, Liliana RUSE (Gandul)

Talpes afirma ca urmeaza un al treilea val de dosare, privind ofiteri activi sub acoperire ca politicieni.

Numarul politicienilor parlamentari care vor face, in viitorul apropiat, drumuri la CNSAS pentru a-si clarifica relatia cu fosta Securitate este de 71. Asa sustine Ladislau Csendes, membru in Colegiul CNSAS din partea UDMR: "Detinem date, informatii si documente cu privire la 71 de deputati si senatori. Deci nu este vorba de 29, 32, sau alte cifre. Este vorba de 71 de persoane parlamentare".

El a refuzat sa ofere detalii suplimentare despre parlamentarii cuprinsi in aceste dosare.

Csendes a precizat insa ca audierea lor ar trebui sa inceapa de marti, 22 august. In urma cu trei saptamani, la CNSAS a ajuns un lot de dosare de retea si de urmarire pe numele a 29 de politicieni.

Numele cel mai sonor a fost cel al deputatului liberal Mona Musca.

Aceasta a povestit, dupa ce informatiile cu privire la colaborarea ei cu Securitatea au aparut in presa, ca a semnat un angajament si a intocmit mai multe note informative cu privire la studentii straini din Timisoara, carora le preda limba romana.

Integral in Gandul

Talpes confirma existenta ofiterilor acoperiti ai serviciilor in presa

preluare Curentul

Fostul sef al Serviciului de Informatii Externe in perioada 1992-1997, Ioan Talpes, a confirmat la sfarsitul saptamanii dezvaluirile facute de ziarul "Curentul" privind existenta ofiterilor acoperiti ai serviciilor de informatii in mediul jurnalistic. El a precizat ca exista ziaristi care colaboreaza in prezent cu serviciile secrete, sistem care s-a folosit foarte mult si in regimul comunist.

Prin urmare, asistam la o perpetuare a practicilor fostei Securitati, fapt confirmat de altfel si de catre Serviciul Roman de Informatii.

De asemenea, Talpes a recunoscut, ceea ce ziarul nostru scria inca de saptamana trecuta, ca unii ofiteri din serviciile de informatii sunt infiltrati in mediile politice si, prin urmare, orice incercare de deconspirare a lor este echivalenta cu o frectie la un picior de lemn, intrucat sunt protejati de Legea sigurantei nationale.

In opinia lui Talpes, "ofiterii din serviciile de informatii cu identitate falsa, care actioneaza la ora actuala in politica romaneasca", fac parte din valul trei al dosarelor ce asteapta analizarea la CNSAS.

Integral in Curentul

Turnatorii din presa, de la Scinteia la Arici Pogonici

de Mirela Corlatan, Liviu Avram (Cotidianul)

O singura publicatie bucuresteana din 17 nu avea informatori: „Arici Pogonici“. Nici macar „Cutezatorii“ si „Luminita“ n-au scapat de infiltrare.

Un document al fostei Securitati arata in ce masura politia politica penetrase mediile de presa la nivelul anului 1983. „Scinteia tineretului“ batea „Scinteia“ la numarul de informatori. Doi turnatori se gaseau si la revista „Cutezatorii“. In schimb, „Arici Pogonici“ rezista cu demnitate penetrarii de catre Securitate.

„Problema «Presa»“

Documentul este datat 22 noiembrie 1983 si a fost intocmit de un ofiter cu initialele C.S., cel mai probabil Creta Stana, care, potrivit altor documente aflate in posesia „Cotidianului“, era la acea vreme locotenent major de Securitate si se ocupa de culegerea de informatii din zona presei.

Sub titlul „Situatie operativa in problema «Presa»“, manuscrisul centralizeaza, numeric, si nu nominal, angajatii din 17 publicatii bucurestene si de la Intreprinderea de Stat pentru Imprimate si Administrarea Publicatiilor, defalcat dupa studii, precum si relatia acestora cu Securitatea

Ziaristi in lucru

Dosare de urmarire informativa aveau intocmite sase ziaristi: doi de la „Scinteia“ si cite unul de la „Romania libera“, „Scinteia tineretului“, „Agricultura socialista“ si Editura Scinteia.

De remarcat ca, in cazul unuia dintre ziaristii de la „Scinteia“, dosarul de urmarire era lucrat de catre UM 0110, cunoscuta sub numele de „Unitatea anti-KGB“, dar care in realitate contracara actiunilor serviciilor de informatii din toate tarile socialiste.

In jur de 80 de alti ziaristi se aflau sub supraveghere informativa, iar ofiterul care a intocmit centralizatorul ii asaza dupa motivele pentru care au fost luati in lucru: manifestari dusmanoase, preocupari, scrieri ostile, audiere si colportare de informatii de la Europa Libera, relatii neoficiale cu straini, rude in strainatate etc.

Integral in Cotidianul.

Vinovati:10% informatorii, 40% securistii, 50% activistii

preluare EVZ

Presedintele Grupului pentru Dialog Social, Radu Filipescu fata in fata cu Ovidiu Nahoi.

Fostul luptator anticomunist afirma ca multi oameni ar fi putut sa se opuna deschis regimului, asa cum a facut-o el, incepand din 1982.

Ovidiu Nahoi: Cum vedeti aceasta perioada de frenezie a dosarelor: un pas spre adevar, o rafuiala politica, o vanatoare de vrajitoare?

Radu Filipescu: In orice caz, nu ca pe o vanatoare de vrajitoare. Poate fi un inceput de clarificare, poate fi si o rafuiala. Una nu o exclude pe cealalta, dar in orice caz rezultatul este bun. S-a cerut de multa vreme accesul la aceste dosare. Mie mi-a placut declaratia presedintelui Basescu, o consider bine argumentata.

Pentru ca daca se va afla, la un moment dat, ca avem europarlamentari care au colaborat cu Securitatea, ar fi foarte grav.

Ovidiu Nahoi: Avem deja un euroobservator, Mona Musca.

Un observator este una, un europarlamentar ales ar fi cu mult mai grav. In orice caz, demersul merita continuat, chiar daca ne bulverseaza. Interesant este ca ne bulverseaza si pe noi, cei care aflam, dar si pe cei in cauza. Iata ca si ei par bulversati.

Ovidiu Nahoi: Apropo, cum ati receptionat cazul "Mona Musca'', dar si ceea ce s-a intamplat dupa, adica intreg cortegiul de reactii si de dezbateri?

Sincer, m-a afectat, fiindca era o persoana pe care o apreciam mult pentru toata activitatea pe care o depunea. Cred ca noi avem genul acesta de reactie: suntem mai severi cu cei apropiati noua decat cu cei considerati, sa spun asa, in tabara opusa, in care oricum nu avem incredere si de la care nu avem asteptari.

Ovidiu Nahoi: Tot in acest mod judecati si scrisoarea deschisa a lui Gabriel Liiceanu?

Intr-un fel, da. Pentru ca, de exemplu, cei din zona PSD au avut intotdeauna o disciplina de partid si o retinere in a se acuza intre ei, in timp ce reprezentantii societatii civile, intelectualii, sunt, din contra, mai critici si mai severi atunci cand se critica intre ei. Asa s-a intamplat si in perioada 1996-2000, din pacate asa se intampla si acum. Foarte usor ne criticam cei care suntem de aceeasi parte.

Ovidiu Nahoi: Credeti ca societatea noastra are la dispozitie un cantar bun pentru a putea doza corect vinovatiile in cazurile de colaborare cu Securitatea sau mai curand ii judecam pe toti la gramada?

Nu stiu daca avem un cantar bun. De exemplu, avem cazul lui Dan Voiculescu, in care CNSAS s-a pronuntat, si cazul Monei Musca, in care CNSAS nici macar nu s-a pronuntat. Cu toate acestea, reactia din societatea civila mi se pare mai dura la adresa Monei Musca, desi eu cred ca in cazul lui Dan Voiculescu exista un grad mai mare de vinovatie.

Eu cred insa ca, in timp, publicul evalueaza corect vinovatiile si va fi in stare sa evalueze corect credibilitatea care-i va mai ramane sau nu Monei Musca si credibilitatea lui Dan Voiculescu, de exemplu.

Ovidiu Nahoi: Pornind de la experienta dumneavoastra personala, de dinainte de 1989 si din perioada urmatoare, cum ati doza vinovatiile legate de sistemul comunist?

Ma gandesc, de exemplu, ca informatorii ar purta cam zece la suta din vinovatia generala a sistemului. Ei, intr-un fel, pot fi considerati si victime, pentru ca multi au fost fortati, unii au cedat mai greu, altii mai usor, in orice caz, au fost pusi in situatii degradante.

Agentii, ofiterii Securitatii ar fi vinovati pentru circa 40 la suta, iar restul de 50 la suta revine conducerii de partid, sistemului politic care, pana la urma, conducea.

Insa, in 1989, Securitatea a sacrificat partidul. Oferindu-le anumite avantaje, cei din partid au ramas cu o viata calduta, in timp ce majoritatea celor din Securitate au evoluat foarte bine economic, dovedind un grad de adaptare exceptional la economia de piata. In fapt, la extrema ei, spre zona de coruptie si escrocherie.

Stim foarte bine ca aproape toate marile scandaluri financiare de dupa 1990 au fost legate si de oameni proveniti din Securitate.

"Eu nu mai am cazier, dar nu asta e regula''

Ovidiu Nahoi: Sunteti membru in comisia care va furniza baza stiintifica necesara condamnarii comunismului, comisie constituita la cererea presedintelui Romaniei. Cu ce se va alege societatea, dincolo de un document si un gest de condamnare?

Sunt si lucruri concrete. De exemplu, se va obtine prin lege o reabilitare a celor condamnati din motive politice.

Ovidiu Nahoi: Dar nu exista o asemenea reabilitare?

Una prin intermediul unei legi, care sa-i includa pe toti, nu.

Ovidiu Nahoi: De exemplu, dumneavoastra aveti cazier?

Eu, nu. Pentru ca am avut norocul sa existe un procuror care s-a ocupat din proprie initiativa de reabilitarea mea. Eu nu i-am cerut-o, dar el s-a ocupat. Dar nu aceasta este regula. Pentru cei condamnati dupa 1964 situatia poate fi un pic mai complicata, deoarece multe condamnari erau incadrate la dreptul comun, dar in realitate ascundeau un delict politic. Era o politica sa ii incadreze la altceva, daca puteau face acest lucru.

Integral in EVZ