Romanian Europeans (de Traian Ungureanu)

de Traian Ungureanu     Cotidianul
Vineri, 1 septembrie 2006, 0:00



Presedintele Basescu a scapat o remarca nervoasa in poala cotidianului „International Herald Tribune”.

Cuvinte pripite: daca alte state opresc intrarea muncitorilor romani, vom raspunde oprindu-i pe cetatenii lor. Impracticabil! Noi alunecam spre ei, pe o viitura de saracie nevoiasa, nu ei spre noi. Insa nervii presedintelui aveau tot dreptul la o cariera de presa.

Nu contati pe timiditatea noastra! - a continuat presedintele - nimerind tonul unei revolte care are de partea ei toate argumentele istoriei si ale economiei. Rareori s-a intimplat sa avem atita dreptate si rareori s-a intimplat ca dreptatea noastra sa fie blocata de o halucinatie atit de larga in Occident.

Cu exceptia citorva comentarii asezate intr-un contracurent eroic, presa britanica a decis ca 2006 e ultimul an de libertate a Insulei. Data dezastrului e cunoscuta: 1 ianuarie 2007. De peste mari, rinjeste, in clar, figura invadatorului: sute de mii de romani si bulgari peticiti, flaminzi si bolnavi. Aceasta oaste va lovi cu nerusinarea si lipsa de leac a ciumei.

Ziarele britanice au aflat ce vor aduce romanii si bulgarii: furtul si SIDA, viata pe asistenta sociala si somajul, prostitutia si anarhia. O singura stavila poate opri barbaria romano-bulgara: inchiderea pietei de munca.

In lumea rationala, campania impotriva viitorilor muncitori romani si bulgari nu poate conta pe vreun argument. Demonstratia e atit de simpla, incit tabloidele britanice au facut tot ce le-a stat cu putinta pentru a ascunde publicului larg adevarul.

Iar adevarul e documentat si stabilit, caci Marea Britanie a fost deja invadata de un val de est-europeni, imediat dupa 1 ianuarie 2004, data de admitere in Uniunea Europeana a 8 state rasaritene.

Emigratia est-europeana e un succes rasunator. 600.000 de oameni au venit sa munceasca si o fac, fara ragaz de ginduri rele, acolo unde gasesc pungi mari si goale de initiativa: in restaurante si in fabrici, pe santiere si in hale de ambalare, in fermele sudului agricol si in spitale. Aceasta oaste hotarita si nerabdatoare e tinara. Cei mai multi au pina in 35 de ani.

Mai toti vin singuri si nu au capul la plodit poveri pe seama statului. Doar 3% au sosit cu rude sau copii. Doar 2% n-au gasit o slujba. Nazuinta joasa spre hibernare asistata e aproape nula: din 600.000 de oameni, exact 6.000 au cerut ajutor social. Numarul celor care au primit locuinte sociale atinge nivelul inspaimintator de 110.

Aceasta forta de ocupatie prinsa pina peste cap cu obiceiul zilei de munca de 12 ore a dat Marii Britanii, in poloneza, lituaniana, ceha sau romana, 10 miliarde de euro si un procent in plus crestere economica. Fara ei - marturisesc industriasii britanici - santierele ar fi ratat proiecte mari, recoltele ar fi ajuns mai greu si mai scump pe rafturi, iar rata dobinzii ar fi urcat.

Toate aceste date simple sint publice si accesibile in statisticile Ministerului de Interne britanic. De ce le-au ocolit sau rastalmacit cavalerii presei britanice?

De la dreapta, aceasta deformare e condusa de un spirit strimt care confunda libertatea schimbului cu un pericol existential. Argumentul e fals. Est-europenii sint o grefa de cultura afina: saraci si needucati, muncitorii plecati dinspre Birlad sau Gherla nu trebuie sa invete fundamentele vietii europene, de la mincatul cu lingura la scrisul de la stinga la dreapta.

Integrarea lor va fi aproape imediata. Dimpotriva, blocarea valului romano-bulgar va forta aparitia acelorasi oameni pe piata neagra si va incuraja delincventa. Dar orbirea furioasa a presei britanice vine, inca mai virtos, dintr-un reflex fortat de ani si decenii de conformism ideologic.

Dresati de cutumele corectitudinii politice, eroii mass-media nu mai vor sa faca deosebirea intre fibra pozitiva a emigratiei est-europene si complicatiile emigratiei din lumea a treia. Sistematizarea ingaduintei in numele culpei occidentale a creat o obligatie irationala pe care grupuri mari din lumea a treia au folosit-o, mulgind sistemul de asistenta britanic.

Emigratia lumii a treia poarta dupa ea 20 de procente somaj, emigratia estica abia ca tolereaza 3. Delincventa cotidiana si terorismul apartin aproape in totalitate acestei lumi pe care nici o voce mediatica nu indrazneste sa o numeasca. Ramine la dispozitie masa rasariteana. Dar argumentele impotriva ei vor cadea, unul cite unul.

Vestul si Estul se vor reintilni, pe aceasta cale plina de munca grea. Europeni proaspeti, dar si europeni cu instincte mai drepte, rasaritenii sint o energie, nu un surplus, un fapt de cultura suplimentar, nu un chirias de intretinut: Romanian Europeans.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


53 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by