Asa i-e scris lui Ion Iliescu: sa traiasca mereu cu sula-n coaste. Ieri i-au pus-o din nou. Si cine? Geoana, pe a carui inteligenta nu da doi bani, si Dancu, un clujean de pripas, reprezentantul coloanei a cincea din PSD, care vrea sa inchine partidul dreptei.
Lor li s-au alaturat supravietuitorii Mitrea si Hrebenciuc, plus vreo-doi trei catelandri dornici sa-si piarda dintii de lapte, hapaind, cot la cot, cu adultii ciolane batrane. Amenintat cu disparitia, Ion Iliescu a jucat singura carte posibila: a ras, n-a zis nimica.
La PSD se lucreaza cu metoda, dupa o experienta de zeci de ani. Prima oara se lanseaza zvonul. Cutare are o problema. Cutare va fi schimbat. Intrat pe surse in viata noastra, mestecat de presa, el devine un bun comun mai tare si mai credibil decat realitatea insasi. Apoi are loc sedinta.
Cineva sesizeaza ca, potrivit presei, cutare are o problema si are initiativa discutarii cazului devenit, iata, public. In intalniri conspirative, in grupuri de doi-trei, se ia decizia. Aceasta se comunica in sedinta finala, cand cel cu problema are toate sansele sa devina ridicol daca se indarjeste in aparare, traind iluzia ca poate intoarce o sentinta deja luata. Mai bine isi face autocritica si rade.
De o saptamana, "se stie" ca Ion Iliescu va fi schimbat. Cazul sau s-a discutat la intalnirea de joi si vineri, de la Predeal, pe holuri si in camere de hotel, pentru ca, altfel, in sedinta oficiala, toata lumea a avut grija sa nu pronunte numele marelui absent.
Duminica seara, Mircea Geoana personal a facut un tur de forta pe la principalii lideri pesedisti pentru a se asigura ca luni, la Biroul permament, in sedinta finala, va putea ajunge, in sfarsit, la solutia finala.
Ce repede a invatat Geoana sa faca politica de partid! Parca ieri era un tasti-basti cu cas la gura! Pesedistul Geoana a deprins rapid cum sa faca si el o intriga si poate ca i-ar fi mers daca nu s-ar fi speriat pe drum. Aproape ca avea victoria in mana, dar a clacat, iar ieri a ajuns sa-i ridice osanale lui Adrian Paunescu!
Ion Iliescu a reusit sa intoarca spectaculos meciul si chiar sa ia un usor avantaj. A trecut rapid peste ghinionul de a juca cu negrele. Rodica Stanoiu, Ioan Solcanu, Adrian Paunescu, Tudor Mohora sau Valer Dorneanu nu sunt tocmai piese cu care sa iesi la atac. Fie cu bube-n cap, fie necredibili, fie adormiti de-a dreptul, acesti iliescieni par a fi pionii sacrificati pentru salvarea reginei.
Solcanu si Dorneanu au fost scosi din joc ieri, restul sunt inca tinta atacului advers. Cu zambetul pe buze, Ion Iliescu a trecut si peste sahul in care a fost pus prin avansarea lui Vasile Dancu in imediata sa apropiere.
Iar plecarea lui Dan Ioan Popescu nu i-a starnit batranului combatant prea mari regrete, oricum nu se baza pe el. Se baza, in schimb, pe Serban Nicolae, pe care l-a promovat in prima linie, ca vicelider de grup senatorial.
Pe tabla de joc a partidului, raporturile de forte au suferit o usoara modificare. Stirea este ca Ion Iliescu nu a cedat, desi logica pesedista a complotului ar fi trebuit sa-l striveasca.
De ce este omul acesta atat de greu de invins? De ce lama infailibila a cutitului in spate a gresit, iata, in cazul parintelui fondator? Pai, tocmai de-aia: pentru ca el este tatal lor, de la care au invatat toti meserie. Ceva nu i-a invatat, ceva ce a pastrat doar pentru el, pentru momentele de cumpana. Acest ceva tine de placere.
Iliescu a primit atacul de ieri cu zambetul pe buze. Ai fi zis ca toate schimbarile aranjate de Geoana ii produc o imensa satisfactie. De atata fericire, l-a luat pe Vasile Dancu la brat si l-a dus la o cafea.
Ce-l face pe Ion Iliescu mai bun politician decat Adrian Nastase sau Dan Ioan Popescu, oameni care au trecut prin furcile caudine ale partidului si nu au supravietuit? Placerea gratuita a jocului, dorinta de a continua partida la nesfarsit, doar din satisfactia de a-l tine in sah pe celalalt. Ion Iliescu nu mai joaca de mult pentru vreo miza in partid sau in stat, miza sa e jocul insusi.
