Nostradamus a spus cine va cuceri lumea: rasa galbena. Adam Smith a aratat prin ce mijloace: principala conditie pentru prosperitatea unei tari este cresterea numarului locuitorilor sai. Iar fostul presedinte polonez, Alexander Kwasniewski, a indicat linia frontului: raspunsul Europei la globalizare este largirea UE.

Asadar, China, in 1950, avea o populatie de 560 de milioane de locuitori si se gasea departe pe scara bogatiei. Acum, cu 1,3 miliarde, a ajuns pe locul patru mondial dupa marimea PIB - in fata Marii Britanii, Frantei si Italiei. Insa „rasa galbena“ nu se va multumi cu asta.

Stanley Fischer, presedintele bancii centrale a Israelului si fost director general adjunct al FMI, previzioneaza ca economia chineza va ajunge peste 25 de ani sa fie prima - inaintea Statelor Unite si Japoniei.

Germania - ocupanta locului trei dupa PIB - ii simte deja rasuflarea in ceafa si se aliaza cu victimele recente - Marea Britanie, Franta si Italia - pentru o largire a Uniunii Europene cu un numar-record de membri: 12.

Ca o adaugire la postulatul lui Smith, populatia si economia unei tari pot creste pe seama sporului natural, dar si artificial - pe baza imigratiei. Intrebarea este cine va veni sa lucreze in locul instalatorului polonez, al zidarului roman sau al gradinarului bulgar.

Subventiile, potrivnice fertilitatii

Dovada cea mai buna ca asa stau lucrurile este faptul ca UE nu este la primul episod de acest fel. In 1973 a integrat Irlanda, tara care - intamplator sau nu - avea o rata a fertilitatii (copii nascuti de o femeie pe parcursul intregii vieti) dubla fata de media celor 11 state care compuneau Uniunea: 3,9.

Iar in 1981 si 1986, cand rata scadea la 1,5, venea randul aderarii Greciei, Spaniei si Portugaliei - tari in care femeile aduceau pe lume doi copii.

Fireste ca cele trei valuri de extindere au conferit conducatorilor Vestului suficient ragaz pentru a elabora o strategie demografica si trecerea de la o dezvoltare extensiva la una intensiva, dar ei au preferat, mai departe, sa birocratizeze si sa hiperfiscalizeze Uniunea. In locul unei piete unice, asa cum visa Winston Churchill, a iesit doar o uniune vamala.

Ba, mai mult, traiul subventionat i-a facut pe spanioli si greci sa ajunga din frunte la coada ratei fertilitatii.

Cum mai poate lupta UE cu China daca are milioane de pensionari si asistati social? Daca imprumuturile greveaza potentialul viitorului pentru motivele egoiste ale prezentului si nu, asa cum e firesc, doar in scopul nobil al dezvoltarii? Foarte simplu, printr-o transfuzie de sange tanar din Europa de Est, pentru a evita una din Asia.

Calcul eronat

Din pacate pentru al patrulea, respectiv al cincilea val de extindere, strategii UE s-ar putea sa fi judecat gresit. Rata medie a fertilitatii la cei 12 care au aderat sau urmeaza sa se integreze in Uniune e mai mica de 1,3, in timp ce in UE-15 ajunge la 1,6. Si din nou merita subliniat ca asta nu e rodul plasmuirii imaginatiei unui ziarist care cauta senzationalul.

Serge Feld, de la Universitatea din Liege, considera ca pana in 2030 cresterea demografica a UE va depinde de imigratie si doar Franta si Finlanda pot conta pe sporul natural pentru cresterea populatiei. In Germania, Ungaria, Italia, Cehia si Slovacia nici macar valul migrationist nu va reusi sa compenseze mortalitatea mai mare decat natalitatea.

Iar Polonia si tarile baltice, pe langa numarul de decese, superior celui al nasterilor, se vor confrunta si cu emigratia. Ce sa mai zicem de Romania si Bulgaria?! Proiectiile Eurostat arata ca mortalitatea si emigratia vor face ca in 2050 bulgarii sa nu fie mai multi decat in 1924 (5,1 milioane), iar romanii - ca-n 1955 (17 milioane).

Europa va fi singurul continent care va pierde populatie in urmatorii 50 de ani, principalii „contributori“ fiind: Bulgaria (-34%), Romania (-21,2%), Letonia (-17,4%), Estonia (-15,4%), Lituania (-14,7%), Slovacia (-13%), Cehia (-12,8%), Ungaria (-11,9%), Polonia (-11,5%), Germania (-9,7%), Italia (-9,5%).

Si daca bulgarii, romanii, balticii si polonezii cand nu mor pleaca dinspre soare-rasare spre soare-apune oricum se ajunge din nou cu discutia la prorocirea lui Nostradamus, pe care o fundamentam cu spusele lui Adam Smith si il punem iarasi in valoare pe Alexander Kwasniewski care - dupa ce precizeaza ca imbatranirea populatiei si lipsa fortei de munca tinere se apropie si de Europa de Est - se

intreaba retoric: Este pregatita Europa sa accepte sosirea emigrantilor din Asia?

Drogul emigratiei - pasul de la tranzit la consum

Una peste alta, pe noi, aici, ne intereseaza mai mult Romania decat UE in ansamblu. Multumim frumos specialistilor care incearca sa-i convinga pe vestici ca nu-si vor pierde locurile de munca dupa integrarea Romaniei, Bulgariei si, in perspectiva, a Turciei. Dar nu de frica lor eram noi ingrijorati (chiar daca multi ne gratuleaza la gramada cu apelativul de „tigani“).

Problema noastra este alta: cine-i va mai sprijini aici, in Romania, pe varstnici, daca inca 1-2 milioane de conationali vor munci in afara si vor plati asigurari in contul pensionarilor italieni?

Prin urmare, daca Italia sau Germania sunt preocupate ca de la 4 salariati care sustin un pensionar vor ajunge la 2:1 in 2030 si la 1,5:1 in 2050, noi ce sa mai spunem? La noi, scorul pensionari-salariati este de 1:1 (fara a-i mai socoti pe agricultorii care beneficiaza de pensie).

Ce sa facem, sa inchidem granitele?! Sa interzicem avortul?! Sau sa-i bagam la munca fortata in colonii penitenciare pe cei gasiti vinovati de „parazitism“?!

E greu de spus ce se va intampla, dar daca in 2050 vom constata ca nu suntem mai multi ca-n 1950, nu pe strainii care accepta romani la munca trebuie data vina, ci numai si numai pe viziunea ingusta a conducatorilor nostri.

Adica daca relatia dintre pensionari si salariati este in prezent de 1:1, iar raportul dintre adulti si batrani e cat de cat normal, de 3:1, rezulta ca la noi, in Romania, „pensionar“ nu inseamna neaparat „varstnic“. Desi varsta normala de pensionare este de 62-65 de ani la barbati, media este de numai 56 de ani, mai mica decat la femei!

Integral in Saptamana Financiara