Banii n-aduc fericire, insa o subventioneaza, crede guvernul liberal. Presupozitia din spatele acestei maxime este aceea ca atat timp cat nu ai bani nu te obosesti sa gandesti, alegand stomacul in locul tau.
Pentru romani, observatia este cu atat mai valabila cu cat, dupa ultima rectificare de buget, anul viitor, vor fi nevoiti sa aleaga, insa nu ce fac cu banii pe care li i-a „daruit“ Executivul, ci pe viitorii guvernanti.
Desi se lauda cu un buget construit pentru investitii, Guvernul a decis sa aloce doua treimi din banii suplimentari pentru salarii, pensii, ajutoare de incalzire, subventii agricole si protectie sociala.
Cu alte cuvinte, rectificarea se „adreseaza“ romanilor nu in calitatea lor de contribuabili, ci in cea de alegatori - ea are ca principal obiectiv satisfacerea doleantelor bugetarilor, pensionarilor, proletarilor si agricultorilor.
Vladescu: „Avem bani si vrem sa-i cheltuim“
„Facem astazi o noua rectificare bugetara pentru ca avem bani si vrem sa-i cheltuim. Este evident ca aplicarea cotei unice a adus mai multi bani la buget.
Au crescut veniturile la buget provenite din impozitul pe venit, si impozitul pe profit si sumele provenite din colectarea TVA“, este declaratia politica prin care ministrul finantelor publice, Sebastian Vladescu, a anuntat noile pomeni electorale. Reactia opozitiei a fost prompta.
„Actuala rectificare arata inca o data incapacitatea de predictibilitate a Guvernului in legatura cu politica bugetara. Este a treia rectificare intr-un an, prin care se aloca sume importante de bani. Pentru ca profesorii au amenintat cu greva, s-a hotarat majorarea sumelor.
Este un tip de politica pompieristica, de pe o zi pe alta“, a declarat fostul ministru al finantelor, Mihai Tanasescu. Se pare ca, din nou, cota unica va fi miza economica a campaniei de anul viitor, Tanasescu anuntand ca PSD ar vrea sa reintroduca un sistem de impozitare progresiv.
Cheltuielile publice dauneaza PIB-ului
Directionarea fondurilor publice catre cheltuielile de capital influenteaza pozitiv, pe termen mediu si lung, cresterea economica, isi sintetiza cu surle si trambite noua filosofie actualul Guvern liberal, in momentul prezentarii proiectului de buget pe 2006 in Parlament. Numai ca nici teoria economica clasica, nici studiile empirice nu confirma deviza sa.
Relatia dintre rata de crestere economica si cheltuielile publice este invers proportionala. Potrivit datelor OECD, cresterea economica nu este direct proportionala cu nivelul cheltuielilor bugetare. Ea are un traseu descendent, de la 6,6% in statele cu o pondere de sub 25% a cheltuielilor in PIB la 1,5% in cazul statelor cu o pondere a cheltuielilor de peste 60% din PIB.
Si asta indiferent de destinatia respectivelor cheltuieli. In fond, un investitor privat cunoaste mai bine domeniul in care isi desfasoara activitatea, fiind mult mai capabil sa efectueze un calcul cost-beneficiu corect, in timpul ce statul investeste „dupa ureche“, neavand cunostintele specifice fiecarei activitati in parte.
Bugetarii voteaza mai cu sarg
Din cele 2,176 miliarde lei suplimentare alocate cu ocazia rectificarii (reprezentand 0,66% din PIB) numai 791,3 milioane lei vor fi orientate catre investitii. In schimb, spre pomeni (protectie sociala, salarii subventii etc.) si pentru cheltuielile birocratilor este orientata o suma aproape dubla.
Rectificarea are un evident scop electoral, ea adresandu-se considerabilei mase de votanti: pensionari, agricultori si familiilor de proletari care nu-si permit factura la incalzire. In plus, nu au fost uitati nici bugetarii.
Motivul e simplu - studiile efectuate in Occident in ultimele decenii arata ca proportia de angajati din domeniul public ce se prezinta la vot este mai mare decat a celor din domeniul privat, iar gradul lor de influenta este, de asemenea, mai ridicat. Tendinta de crestere a cheltuielilor bugetare este logica din punctul de vedere al intereselor electorale ale Executivului.
Un roman din patru este bugetar si aproximativ unul din doi este angajat la o companie la care statul este inca actionar. In plus, Guvernul si-a gasit un aliat de nadejde in campania sa pentru majorarea cheltuielilor publice: sindicatele. Acestea doresc cresterea salariului minim pe economie pana la 180 de euro pana la 1 ianuarie 2007.
Sindicatele, aliatele Guvernului
Numai ca majorarea salariului minim va duce inevitabil la somaj. Legea privind salariul minim nu este, in realitate, o lege privind ocuparea fortei de munca, ci una referitoare la neocuparea ei.
Ea nu obliga un patron sa angajeze un salariat la nivelul salariului minim, ci il obliga mai mult sa nu angajeze salariatul la anumite niveluri de salariu, respectiv la cele situate sub minimul fixat prin lege. De asemenea, ea il constrange pe lucrator, indiferent cat de mult ar dori sa primeasca o slujba cu un salariu sub nivelul minim, sa nu o accepte.
Daca patronul vrea sa mentina nivelul productiei, pe masura ce trece timpul el isi va inlocui lucratorii necalificati, deveniti pe neasteptate scumpi, cu lucratori mai putini, dar mai calificati, si tehnologie sofisticata, astfel incat productivitatea lui totala sa ramana constanta. Primii sacrificati vor fi cei mai putini pregatiti, in special tinerii fara experienta.
