Intunecarea onoarei continua. O umbra putreda se apropie, venind din trecut. Tinta ei: un viitor infirm. Un norod de turnatori si de vicleni scot capul din arhive si vorbesc covirsitor despre imprastierea lumii romanesti.

Am esuat deja? Am esuat demult? Dupa prabusirea lui Sorin Antohi nu mai sint multe de spus, iar dupa urmatoarea bomba cu infamie va fi si mai putin. Bilantul e un crater. Romania anilor 1945-1989 a fost un esec. Societatea s-a lasat patrunsa si racolata, pina la disparitia liniei care a despartit temnicerul de detinut, in alte state est-europene aflate sub ocupatie comunista.

Unde s-a aflat rezistenta romaneasca la rau si cit a cintarit pilpiirea ei in cultura nationala, adica in calculul colectiv al generatiilor obligate sa planuiasca libertatea sau sclavia copiilor lor? Raspunsul s-a infatisat devreme. Stim astazi, din aceleasi arhive care ne livreaza basculante de tradari, ca inceputurile rezistentei romanesti au fost adeverinte largi de lasitate colectiva.

Grupurile razlete care au luptat, in munti si prin paduri, impotriva comunistilor nu au numarat mai mult de 30-40 de persoane. Toate au fost distruse, lent, de indiferenta masiva a societatii. Codrul e cioclu cu romanul abandonat.

De la bun inceput si pina la initiativa revolutionara a factiunii de partid brusc enervate in decembrie 1989, rezistenta romaneasca a fost izolata si neinteleasa, ferita de simpatie si sufocata de aminare. Au lipsit grupul si organizatia.

S-au inscris, aproape sinucigas, la protest, o mina de schimnici si potrivnici, obligati la ascetism si batai torentiale: Doina Cornea, Vasile Paraschiv, Ionel Cana, Radu Filipescu, Paul Goma, internatii la balamuc si disparutii prin mine, santuri si gropi comune.

Deschiderea arhivelor si revarsarea abcesului de indiferenta romaneasca nu sint o surpriza, ci un act de constatare care confirma statistic o realitate istorica. Insa orice act si orice inscris nasc acte si prasesc urmari juridice. Aici devine masa de lasitati cartografiate minutios de Securitate un atu. In acest punct mai avem, inca, sansa de a transforma mormanul nedemn intr-un reazem.

Dosarele de turnator santajat sau voluntar misuna de nume si de grade de ofiteri de Securitate. Dosarele de urmarit sint intesate de pumni si de palme, sub semnatura: cutare capitan a interogat, cutare sergent a batut, cutare maior a aprobat, cu o apostila docta, un supliment de suturi in boase.

Aceasta populatie de fecale in uniforma nu e o fictiune, ci o masa juridica, un lot de subiecti cu nume si prenume (Viziteu Florinel ne face cu mina din dosarul lui Sorin Antohi si din fruntea Corpului Gardienilor Publici Iasi). Toti au drepturi si raspunderi penale, asa cum toti avem drepturi si raspunderi penale, in mult-cintatul si plimbatul pe ruta Bruxelles-Bucuresti stat de drept.

E timpul sa trecem la treaba. In calitate de societate cu adevarat civila. E timpul sa reaparem in istorie ca grup de opinie si actiune colectiva. Cum?

Pe scurt, mii de procese. E ceea ce se numeste prin tarile vizitate de bursierii nostri in drept „class action“: un instrument juridic pus in miscare pentru a stabili drepturile si mijloacele de compensare ale unui grup de persoane. Spuneti-i daca vreti proces colectiv. Citeva sute sau mii de oameni prejudiciati de aceeasi institutie se cer Justitiei sa constate si sa sanctioneze.

Palmaresul Securitatii ingaduie nu unul, ci o mie de „procese colective“. Obstacole? Cite vreti. Securitatea nu mai exista de jure. Ofiterii ei vor argumenta cu fruntea sus ca nu faceau decit sa urmeze legile statului. Justitia noastra va argumenta ca n-are timp, hirtie si salarii suficiente. Nu-i nimic! Poate ajungem la Strasbourg.

Acum, cind norul toxic ridicat din arhive risca sa sufoce pompeian viata sociala, e timpul faptelor. Al reactiei, nu al meditatiei.

Un ONG dintre acelea care numara stuful prin delta sau studiaza ontologia deontologiei presei ar face bine sa se puna la dispozitie si sa anunte ca ofera asistenta juridica celor care vor sa ii dea in judecata pe Viziteu Florinel, Plesita, Merce, Bordea si pe tovarasii lor de ghidusii patriotice. Altfel, vom fi, iar, cum am mai fost. Noi: izolati si depresivi. Ei: uniti si aroganti.