Prezumtia de vinovatie (de Cristian Patrasconiu)

de Cristian Patrasconiu     Cotidianul
Vineri, 8 septembrie 2006, 0:00



Desi continua sa fie institutia in care romanii investesc cea mai mare incredere, Biserica Ortodoxa Romana isi cerseste, cu fiecare gest public pe care „capii“ acesteia il fac, dispretul. De mirare nu e ca BOR continua sa aiba credit mare, ci ca din interiorul acesteia nu se aud vocile care sa ceara o reforma morala autentica. Nici macar acum.

Este un fapt (care a fost insa, cu o singura exceptie, datorata unui saptaminal cultural, ocolit in ultimele saptamini): in anul 2001, Sinodul BOR a cerut schimbarea legii CNSAS si a pledat - cu impact maxim, pentru citiva ani cel putin - in favoarea exceptarii clericilor din rindul categoriilor pe care le avea in vizor legea deconspirarii Securitatii.

Gestul prin care „capii“ BOR au cerut schimbarea de lege a CNSAS nu a picat din cer. El a urmat unui moment delicat pentru aceasta institutie si mai ales pentru liderul ei, Teoctist: un cercetator de la CNSAS a publicat in presa un text din care reiesea ca patriarhul Romaniei ar fi facut parte din miscarea legionara, precum si ca ar fi fost racolat de Securitate.

In reactia de la acea vreme, BOR a mai adaugat, de pe o pozitie plina de aroganta, ca are propriile instante de judecata si ca, intrucit e separata de stat, nu e cazul ca statul sa se amestece in problemele ei.

Sarim cinci ani peste timp: acum, dupa ce au inceput sa apara date noi privind colaborarile inaltilor ierarhi ai BOR cu Securitatea si dupa ce in CSAT s-a decis ca dosarele preotilor sa fie, si ele, declasificate, Teoctist se bate cu caramida in piept si spune ca institutia pe care o conduce a cerut inca din 1997 deschiderea dosarelor preotilor.

Unu la mina: Teoctist face dovada unei Inalt Prea Sfinte demagogii - in 1997 nu exista o lege care sa reglementeze deconspirarea Securitatii si nici o institutie de rangul CNSAS.

Doi: tot in apararea castei preotesti, inaltele fete bisericesti se indoiesc profund de necesitatea deschiderii dosarelor care le privesc si spun ca acum sint oameni in Romania care mor de foame si ca acestea sint, cu adevarat, problemele grave ale tarii, nu niste amarite de dosare in care, de pilda, IPS Andreicut spune, fara nici o urma de cainta, ca, daca nu semna angajament la Securitate, il arestau.

Raminem tot in 2006: dupa ce au pozat pentru presa in campionii absoluti (si fatarnici, cum am demonstrat mai sus) ai desecretizarii, inaltii ierarhi au imbracat peste sutane haina diplomatiei meschine si au cerut ca dosarele preotilor sa fie filtrate de o comisie mixta din care sa faca parte si reprezentantii clerului, alaturi de cei de la CNSAS.

Cerinta era justa doar in masura in care acceptam ca preotii, prin comparatie cu restul oamenilor, detin o constiinta in plus. Altfel, o asemenea solicitare poate fi explicabila prin aceea ca aceasta eventuala comisie e facuta cu scopul de a ierta pe loc, imediat dupa ce dosarele se deschid, pacatele grele ale preotilor, ascunse atit timp.

Si, tot in 2006, la data cea mai recenta: de filtrele Agentiei Nationale pentru Integritate fug nu doar politicienii (a se vedea transeele sapate in Parlament impotriva acestei legi), ci si preotii.

Intra din nou in scena liderii acestei institutii si spun, prin purtatorul de cuvint al Patriar-hiei, ca „membrii Sfintului Sinod nu au ce avere sa declare, pentru ca toate bunurile lor apartin Bisericii“. Cu toate astea, patriarhul, mitropolitii, episcopii si episcopii-vicari primesc salariu de la stat, similar cu cel al demnitarilor.

Cum ar veni: casta preoteasca e si de la stat, si deasupra statului. Coerent, nu? Nu! Adevarul e ca preotii se tem de chitante si de facturi ca dracul de tamiie nu pentru ca le-ar displace argintii, ci dimpotriva.

E tot mai limpede - doar cine nu vrea sa vada sau cine e pus sa apere Sfinta Ipocrizie a BOR nu vede - ca ierarhii de rang inalt ai ortodoxiei romanesti au devenit specialisti in anateme pentru altii si in indulgente cind e vorba sa isi apere propria lor casta.

Dupa refuzul de a-si justifica averile, e evident ca acestia nu au atit de multa grija crestineasca fata de enoriasi (in fata carora preotul, primul, trebuie sa faca mai intii dovada curateniei), ci fata de conturile lor istorice, acum cind a venit vremea decontarilor.

De ce e nevoie ca preotii sa isi negocieze dosarele? De ce preotii se poarta, a propos de averi, ca baronii mult huliti de pe vremea PSD-ului? Nu dam cu piatra, dar nu se poate sa fim atit de orbi incit sa nu vedem ca, prin felul in care se poarta, casta preoteasca isi cheama prezumtia de vinovatie.

Ca si aceea a politicienilor cu care, o sa se vada in viitorul imediat, unii preoti sint inruditi mai mult decit s-ar crede.

PS. Teoctist Arapasu a candidat si a fost ales in Marea Adunare Nationala in 1980 si in 1985. Mai exact: in circumscriptia electorala numarul 9, Belcesti, din judetul Iasi. Un patriot adevarat, ce mai incolo-incoace! Ca si aceia care au colaborat cu Securitatea, nu?








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


74 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by