Numai libertatea e ingrozita de lipsa de sens. Cine e fascinat de descoperirea clipei ce vine nu se plictiseste si nu se teme de nou. Astfel traita, viata e o spirala inimitabila, un fel nerabdator si pasionant de a fi si de a invata.

Numai lipsa de sens ii face liberi pe cei care nu indraznesc sa accepte viata. Cei care nu inteleg de ce se misca timpul si de ce nimic nu ramine intact sint gata sa plece, in orice clipa. Astfel traita, viata e o insiruire ostila de temeri si de furii, un plictis violent care cere un fel imediat si eficace de a nu mai fi.

Moartea e singura promisiune certa si tot moartea pune capat succesului insuportabil al celorlalti, cei care traiesc fara spaime.

Aceste adevaruri primare s-au ciocnit acum cinci ani. Ceea ce vechii greci stiau de mult si au incercat sa ne spuna in tragediile lor cumplite s-a pravalit din cer, in dimineata zilei de 11 septembrie 2001.

Istoria tine cont de bolile nerezolvate ale omului si se preface, uneori, in orgii criminale: in 1917 - visul bolsevic al revolutiei totale, in 1933 - ambitia nazista a puritatii de rasa, in 2001 - neputinta inspumata a lumii islamice. Toate au incercat sa puna capat dilemelor insuportabile ale vietii.

Toate au nazuit la utopia lunecoasa, finala si degrevata de raspunderi: prin violenta, dogma si, acum, prin moartea voluntara.

Mesajul a fost clar de la bun inceput. El a repetat, la New York, o tema si o tragedie stravechi: 11 septembrie e despre diferenta dintre viata, inteleasa ca libertate, si adversarii ei disperati. De aici cele doua mari intrebari: „Cine sint ei?“ si „Vom reusi?“ Li s-a spus, rind pe rind, pleava asuprita a lumii, cauza palestiniana, minia saracilor.

Adevarul retinut in aceste observatii nu merita mai mult decit secunda in care se rosteste un „nu“. Problema reala a lumii islamice e terorismul islamic, iar acesta e introducerea fiintei umane in fuga de viata. Cu alte cuvinte, ei sint o umanitate invinsa si inspaimintata de propriul esec. O mie de ani fara idei, fara iesiri, fara inventii.

Aceeasi mie de ani de importuri, lectii neintelese si gelozie. Lumea islamului terorist a preluat acest insucces nemasurat si l-a transformat intr-o negatie. Ea nu propune nimic si incearca sa distruga tot, intr-o explozie definitiva care mistuie propria rusine si succesul continuu al celorlalti.

Ea e un cult al mortii si singura ei intentie a fost vizibila si desavirsita, inca din dimineata zilei de 11 septembrie. Usurinta de a muri e singura ei usurinta si competenta. La inceputul secolului 21, cea mai mare noutate a lumii nu e o noua inventie tehnologica, ci un cult resentimentar: sinuciderea harnica si nepriceperea grava in fata vietii.

Identitatea acestui grup pios, puios si nebun care se sinucide cu pofta in orice loc public e clara: invinsii radicali ai timpurilor noi. Violenta lor e totala si inutila. Dupa mii de atacuri teroriste, acesti oameni invinsi de viata si fascinati de moarte nu au reusit nimic.

Ei nu au schimbat viata popoarelor pe care spun ca le apara, au lasat omul arab pe mai departe mut de umilinta in fata unui frigider Siemens sau a unei femei dezinvolte si au ridicat la linia orizontului stiva de morti la care se spetesc, explodind repetat si plicticos.

Vom reusi? Sigur ca da. Terorismul nu clinteste puterea economiilor occidentale. Calculul repetat al mediilor de informare, care urmaresc bursele si costurile dupa fiecare atenat, e o pierdere de vreme. Economia americana a absorbit imediat socul zilei de 11 septembrie. Razboaiele din Irak si din Afganistan se complica haotic, dar Orientul Mijlociu se va schimba.

Va dura mult pentru ca nu poate dura putin. Noi, est-europenii, stim asta, dupa un Razboi Rece si lent, de aproape 50 de ani. Daca avem, totusi, o problema, atunci ea e incapacitatea elitelor academice si mediatice occidentale de a se replia in directia cuvenita, strigind: asta sintem si asta credem. 11 septembrie a surprins intelectul occidental in plina incoerenta.

Valorile Occidentului nu mai sint clare si populare printre comentatorii lor. Aici e pericolul, in sufletul diluat si in mintea derutata ale omului public occidental. In rest, al-Qaeda si cei care atirna de acest paravan funebru sint sortiti esecului. Islamul terorist va singera printre noi, pina la capat. Fara speranta si fara iesire.