Muntenegrenii din Serbia vor sa-si afirme si identitatea religioasa

de     Balkan Investigative Reporting Network
Luni, 11 septembrie 2006, 0:00



Pictorul Zelko „Bobo” Tanovic savureaza un rachiu de struguri, bautura alcoolica traditionala muntenegreana, intr-o cafenea din centrul satului Lovcenac din provincia Vojvodina, in nordul Serbiei.

Bautura este unul dintre putinele lucruri din campiile Vojvodinei care ii mai amintesc de muntosul tinut natal, Muntenegru.

Tanovic, care vine din Cetinje, fosta capitala regala a Muntenegrului, a traieste in Serbia de peste zece ani.

Totusi, el se simte muntenegrean si a sarbatorit decizia republicii de a se declara independenta de Serbia in urma referendumului din acest an.

Desi traieste de azi pe maine, acest eveniment l-a facut pe Tanovic fericit cu adevarat. „Independenta tarii mele natale Muntenegru este implinirea unui vis de-o viata,” a spus el.

Tanovic nu este singurul muntenegrean din Lovcenac, unde compatriotii sai reprezinta 70 de procente din populatia de 4000 de locuitori ai satului.

De cand s-au stabilit aici in 1945, dupa ce Iugoslavia a expulzat comunitatea etnica germana din provincia Vojvodina, ei si-au pastrat multe obiceiuri si au tinut viu spiritul Muntenegrului.

Ei au schimbat numele satului din Sekic in Lovcenac, drept omagiu adus Muntelui Lovcen, care acopera turnurile din Cetinje si care gazduieste mausoleul episcopului poet muntenegrean Petar Petrovic, cunoscut drept „Njegos”.

Acum, muntenegrenii de aici vor sa isi exprime identitatea construind o biserica ce va apartine Bisericii Ortodoxe Muntenegrene - fapt ce a atras opozitia Bisericii Ortodoxe Sarbe, care nu recunoaste biserica sora din Muntenegru.

Noile intentii ale muntenegrenilor din Lovcenac au luat multi sarbi prin surprindere, acestia nefiind obisnuiti sa gandeasca despre muntenegreni ca despre un popor distinct.

Acest lucru se datoreaza, in parte, faptului ca acestia sunt foarte risipiti - spre deosebire de etnicii unguri, bosniaci sau albanezi din Serbia - iar cei mai multi dintre ei nu traiesc in zone cu comunitati mari.

Aproximativ 70.000 de cetateni din Serbia s-au declarat etnici muntenegreni la recensamantul din 2002 si aproape jumatate traiesc in Vojvodina. Insa Lovcenac este singura asezare unde muntenegrenii sunt majoritari.

Satenii de aici sunt saraci si abia daca reusesc sa cultive pamantul care inconjoara localitatea. Tanovic nu are nici macar o toaleta in interiorul locuintei sale.

Satul nu are cu ce se lauda in ceea ce priveste arhitectura, in afara unui turn inalt de 50 de metri si un monument ridicat in onoarea partizanilor din al doilea razboi mondial, inconjurat de flori si inscriptionat cu un vers dintr-o poezie a lui Njegos, „Binecuvantat este cel ce traieste vesnic / Acesta a avut un motiv intemeiat sa se nasca.”

De asemenea, mai exista o fantana cu apa potabila, construita cu ajutorul donatiilor internationale si din partea a doua restaurante, unul numit, oarecum previzibil, Cetinje, unde satenii se aduna sa discute despre politica.

„Am vrea ca Muntenegru sa trimita o misiune diplomatica aici, la Lovcenac,” au declarat multi dintre ei.

Biserica ar fi cea de-a doua din sat. Dupa al doilea razboi mondial, cand autoritatile au demolat cele doua biserici ale germanilor, una catolica si una luterana, satul nu a avut un centru religios pana acum doi ani, cand a fost construita o biserica ortodoxa sarba.

Putin timp dupa aceea, etnicii muntenegreni au obtinut un permis din partea municipalitatii Mali Idjos pentru a construi propria lor biserica ortodoxa.

Totusi, lucrarile abia incep, autoritatile sarbe contestand dreptul muntenegrenilor de a contrui o noua biserica in sat.

Membrii „Krstas”, societatea de pastrare a traditiilor etnicilor muntenegreni din Lovcenac, afirma ca muntenegrenii au avut propria biserica inainte de 1918, cand Muntenegru era un regat separat.

Nenad Stevovic, presedintele local, spune o noua biserica ar ajuta la „infaptuirea visului secular al muntenegrenilor din Serbia.”

„Construirea unei biserici muntenegrene in Lovcenac va opri asimilarea agresiva a muntenegrenilor in Serbia,” a spus acesta.

Dar Milan Radulovic, ministrul Religiei din Serbia, crede ca, in timp ce tuturor li se garanteaza libertatea constiintei si credintei religioase, nu se poate construi nicio biserica ortodoxa in tara fara aprobarea autoritatilor ortodoxe sarbe locale.

„Din punct de vedere legal, statul nostru recunoaste biserica [ortodoxa sarba],” a adaugat acesta. „Acest lucru inseamna ca nu se pot construi biserici ortodoxe fara permisul conducerii episcopale si fara binecuvantarea episcopului diocezei in chestiune.”

Reprezentantii Bisericii Ortodoxe Sarbe din Belgrad au refuzat sa comenteze spunand ca aceasta problema ar trebui inaintata Eparhiei Backa, care include si parohia din Lovcenac.

Un reprezentant al eparhiei Backa, ce a solicitat sa ramana anonim, a declarat pentru Balkan Insight ca Biserica Ortodoxa Muntenegreana nu exista, iar constructia ei nu va fi niciodata sustinuta de catre Biserica Ortodoxa Sarba.

“Biserica muntenegreana este autoproclamata si nu va fi niciodata recunoscuta. Nu ne-au cerut binecuvantarea construirii unei biserici [in Lovcenac]. Dar chiar daca ne-ar cere-o, nu ar primi-o niciodata,” a declarat sursa pentru Balkan Insight.

Pero Ladjevic, director al departamentului pentru drepturile omului si ale minoritatilor in cadrul guvernului sarb, are o parere asemanatoare. Potrivit acestuia, comunitatea muntenegreana din serbia nu are dreptul la o comunitate religioasa separata.

„Nu pot crea o biserica independenta intr-un loc unde exista deja o dioceza [ortodoxa], unde exista un episcop, unde exista deja o forma de viata bisericeasca,” a spus Ladjevic.

Pozitia privilegiata pe care statul o acorda bisericii sarbe, care inseamna de fapt drept de veto asupra existentei bisericii rivalilor crestini ortodocsi, a atras nemultumirea membrilor Krstas.

Acestia cred ca nu are niciun sens sa ceara permisiunea bisericii sarbe in locul statului cand vine vorba de o noua constructie.

Arhiepiscopul Mihailo, liderul Bisericii Ortodoxe Muntenegrene, a spus ca acest lucru arata faptul ca guvernul sarb are o „intelegere cu biserica sarba, in ciuda normelor legale care spun ca nu exista nicio religie statala oficiala in Serbia.”

„Ministrul Religiei din Serbia ete, dupa parerea mea, doar un diacon al Bisericii Ortodoxe Sarbe si isi transmite mesajele, impiedicandu-i pe muntenegreni sa isi construiasca propriul lor lacas sacru,” a declarat acesta pentru Balkan Insight.

„Cum biserica sarba vrea sa isi pastreze exclusivitatea, statul Muntenegru trebuie sa intervina pentru a apara drepturile religioase ale muntenegrenilor,” a adaugat arhiepiscopul.

Mihailo inca mai spera ca va prinde ziua in care sa tina prima slujba religioasa in biserica muntenegreana din Lovcenac.

in sat, parerile raman impartite in ceea ce priveste importanta unei biserici pentru o comunitate care nu a fost niciodata renumita pentru spiritul sau religios.

Dar Tanovic spune cu fermitate ca ei nu vor decat sa se bucure de drepturile lor. „Cetatenii au dreptul de asociere si de a se aduna in public pentru a-si exprima credinta religioasa,” a spus acesta citand din lege.

„Problema nu este ca nu i-am agrea pe sarbi,” a precizat acesta. „Sarbii sunt fratii mei. Altfel nu as fi venit niciodata sa traiesc in Serbia.”






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


200 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



hosted by
powered by
developed by