„Daca in trecut sufeream de pe urma relelor sociale, acum suferim de pe urma remediilor acestora. Diferenta este ca, daca pe vremuri relele sociale dispareau odata cu sporirea avutiei, remediile introduse incep sa ameninte continuitatea acestei cresteri, de care depind toate progresele viitoare“, sustinea, in urma cu peste 50 de ani, economistul austriac Friedrich August von Hayek.
Monopolizarea de catre stat a asi-gurarilor sociale, menite a asigura un trai „decent“ la batranete, este cel mai bun exemplu in acest sens. Potrivit unor studii guvernamentale, in 2050 populatia Romaniei va scadea la 16 milioane, 40% din romani vor avea peste 60 de ani, iar numarul de pensionari va depasi 10 milioane ca urmare a pensionarii anticipate, pe caz de invaliditate etc.
Daca s-ar pastra actualul monopol al statului in privinta asigurarilor sociale, populatia activa ar fi nevoita sa plateasca statului nu jumatate din venitul sau drept contributii, ci 80%, daca nu cumva birocratii vor gasi o metoda de a infiinta o „minunata lume noua“ care sa inghita, prin taxe, impozite si contributii, tot venitul cetatenilor, acestia urmand a beneficia in schimbul sacrificiului lor de o ratie de bunuri si servicii.
Pensionarii, votanti majoritari
Daca luam in calcul scenariul pozitiv al premierului Tariceanu, in 12-14 ani Romania si-ar putea dubla Produsul Intern Brut (PIB). In aceasta perioada, ca urmare a aderarii la UE, salariile s-ar putea tripla.
In plus, rata medie de inlocuire a salariilor prin pensii (considerata ca raport intre pensia medie din sistemul public de pensii si castigul salarial mediu net pe economie) nu va mai fi de doar 30,61% (ea a scazut de la 43,95% - in 1991), ci se va apropia de cea din celelalte state UE.
In Occident, ea se situeaza intre 50 si 75%, ajungand chiar si la 100% (adica pensia este egala cu salariul) in tarile in care sistemele de pensii publice sunt dublate de sisteme private de pensii. Motivul: niciun politician nu va mai putea ignora pensionarii, votul lor urmand a fi unul majoritar in alegeri. Ar rezulta o crestere a nivelului pensiilor de aproximativ 6 ori fata de nivelul actual.
Iar cum numarul pensionarilor se va mari si el, apropiindu-se de 9-10 milioane, ar rezulta o crestere a ponderii cheltuielilor cu plata pensiilor in PIB de la 7%, cat este in prezent, la 20%. Asta fara a lua in calcul inflatia sau fenomenul migrationist.
Norocul guvernantilor, si ghinionul pensionarilor, este ca plata pensiilor ar trebui finantata din contributii, taxe si impozite, inflatie sau datorie publica, toate aceste variabile avand insa menirea de a diminua, daca nu chiar elimina cresterea economica, dar si puterea de cumparare.
Asa ca PIB-ul dublu la care aspira premierul Tariceanu ar ramane, in lipsa renuntarii la monopolul de stat asupra pensiilor (dar si asupra sanatatii, invatamantului si celorlalte servicii oferite de stat), doar un vis.
Putere de cumparare redusa
Ponderea cheltuielilor pentru pensii in PIB a avut, in perioada postdecembrista, un traseu oarecum constant, de la 7,2% in 1990, cand s-a promovat o politica reparatorie, la aproximativ 7% in prezent. Comparativ, intre 1980 si 1985 ponderea pensiilor in PIB se afla la nivelul de 3,8-4,4%, situatia din anii ’80 fiind generata de politica de austeritate a regimului comunist.
Raportata la alte state europene insa, ponderea este extrem de scazuta. Media europeana este de aproximativ 12,3% din PIB.
Potrivit unui studiu al Casei Nationale de Pensii, „desi in Romania cheltuielile cu pensiile detin o pondere importanta in totalul cheltuielilor de securitate sociala si in PIB, totusi nivelul de trai al pensionarilor nu s-a imbunatatit, puterea de cumparare a pensionarilor in perioada 1990-2003 reducandu-se in medie cu 50%“.
Vladescu prefera sistemul american
Dar care ar putea fi solutia? Guvernantii realizeaza ca actualul sistem in care companiile sunt „amendate“ dur pentru a se finanta protectia sociala este falimentar. In 2006, cota contributiilor sociale obligatorii este de 48,0% (30,5% - angajatorul, 17,5% - angajatul), din care pentru sistemul public de pensii 29,25%, pentru conditii normale de munca.
Saptamana trecuta, ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, a recunoscut ca structura contributiilor firmelor si angajatilor la bugetul de stat are „esente comuniste si se bazeaza pe un sistem de protectie sociala“.
„Avem 4,8 milioane de angajati (4,6 milioane, potrivit INS - n.r.) si circa 7 milioane de pensionari (mai exact 6,6 milioane, potrivit Casei Nationale de Pensii - n.r.). Siste-mul trebuie corectat in timp. Sper ca nu vom adopta modelul suedez, ci pe acela spre care tinde si Europa, cel american, in care individul isi asigura viitorul, nu firma“, a afirmat Vladescu.
Doua milioane de privati sustin bugetul
Ceea ce uita sa spuna ministrul finantelor este ca structura economiei romane nu s-a schimbat decat nesemnificativ in ultimii 16 ani. Dintre cei 4,6 milioane de angajati, aproximativ un milion sunt bugetari cu acte in regula, iar alte 1,5 milioane sunt angajati ai unor companii la care statul este inca actionar.
Cu alte cuvinte, doua milioane de truditori in sectorul privat tin in carca 2,5 milioane de angajati ai statului si 6,6 milioane de pensionari.
Iar cei care se plang de nivelul de trai si fac greve sunt lefegiii statului si pensionarii! Dintre acestia din urma, nici macar jumatate nu s-au pensionat la limita de varsta cu stagiul complet, ci pe motive de boala sau optand pentru pensia anticipata (partiala sau nu).
Drept urmare, in perioada 1990-2003, numarul pensionarilor a crescut in Romania cu peste 80%, iar cel al contribuabililor, logic, s-a injumatatit. Iar tot acest proces s-a desfasurat sub ochii guvernelor din ultimii 16 ani, care au preferat sa transforme, din motive electorale, somerii in pensionari.
