Juristii i-au convins pe politicieni sa amane ideea infiintarii zonelor metropolitane pana dupa revizuirea Constitutiei, argumentand ca nu exista cadrul constitutional pentru crearea noilor unitati administrative. Insa, in timp ce nasterea marilor aglomerari urbane se zbate in hatisul birocratic, zonele metropolitane continua sa creasca singure, fara lege, in toata tara.
Orasele se extind fara planuri coerente de urbanism, inghitind de-a valma sate si comune. Localnicii isi construiesc case departe de zonele poluate, iar firmele isi gasesc noi oportunitati de dezvoltare la iesirea din municipii.
O dovada vizibila in acest sens sunt soselele aglomerate de automobilele "navetistilor" care locuiesc in afara marilor orase si care dimineata si seara circula bara la bara spre a ajunge la destinatie.
Desi Primaria Capitalei a cheltuit deja o gramada de bani pe studii privitoare la viitoarea Zona Metropolitana Bucuresti (ZMB), dezbaterile pe aceasta tema au amutit. Astfel, ZMB - o structura pentru care s-ar putea elabora multe proiecte de finantare cu bani europeni -, ar putea ramane o mare nerealizare a actualei puteri.
Toate initiativele legislative de pana acum privitoare la infiintarea zonelor metropolitane s-ar situa in afara cadrului legii fundamentale. Acesta este motivul pentru care comisiile parlamentare le-au respins recent, la pachet, indiferent ca initiativele respective au apartinut politicienilor puterii sau celor ai opozitiei.
Unii initatori au interpretat insa acest fapt ca pe o intentie de a se bloca infiintarea unor astfel de zone, dar s-au declarat convinsi ca viata economica o va lua inainte si va forta realizarea lor. Cei cu mai mult nerv si energie manageriala cred de exemplu ca in sudul orasului Bucuresti dezvoltarea va lua o asemenea amploare incat se cere neaparat construirea unui aeroport.
Dezbateri sterile
In afara de parlamentarii care s-au conformat recomadarilor juristilor si Guvernului si au amanat adoptarea cadrului legal pana dupa revizuirea Constitutiei, exista si alti critici ai infiintarii zonelor metropolitane, in randurile unor persoane care se considera "impor-tante" in comunitatile locale care ar urma sa fie "inghitite" de noile structuri.
Sa nu uitam ca ei "pastoresc" mari suprafete de teren care au o valoare destul de mare. Multi primari de comune se tem ca-si vor pierde privilegiile. In plus, unora nu le convine nici ideea ca primarii de sectoare ai Capitalei sa fie ridicati la rang de primari de municipii - ca in cazul Zonei Metropolitane Bucuresti-Ilfov - asa cum prevede una din propunerile legislative respinse.
Zona metropolitana ar fi administrata de un primar general, doi viceprimari si de un consiliu format din 21 de consilieri.
"Oponentii se uita la mici dezavantaje, dar nu vad avantajele, cum ar fi liniile de transport in comun subteran, infrastructura de care ar beneficia, serviciile publice de apa si canalizare si cele de termoficare, dotarile sociale, culturale", a apreciat deputatul Almajanu Marin, unul dintre initiatori.
Avantajele unei zone metropolitane ar fi - in opinia promotorilor ideii - ca aceasta ar putea functiona pe baza principiilor autonomiei locale (cu caracter exclusiv administrativ) - pe principiul descentralizarii, al deconcentrarii, al subsidiaritatii, al eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, al flexibilitatii si al con-sultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit.
Criticii zonelor metropolitane mai condamna si faptul ca hartile acestora s-ar desena si dincolo de zonele limitrofe ale judetelor. Totusi, in aceasta problema, spiritele par a se fi calmat, partile convenind sa fie respectate granitele judetelor.
Au fost insa si politicieni prevazatori, care au pregatit terenul si au reusit sa promoveze deja o lege privind medierea conflictelor in astfel de cazuri. Solutia consta in a acorda prefectului (reprezentant al Guvernului in structura administrativa) rolul de mediator intre organismele decizionale ale localitatilor, acesta urmand sa judece hotarele pe baza documentatiilor puse pe masa.
Ideea a fost deja transpusa in practica sub forma Legii nr. 308/2006, care completeaza planul de amenajare a teritoriului national Sectiunea a IV-a, Reteaua de localitati, cu un nou articol, care instituie procedura care trebuie urmata in delimitarea unitatilor administrativ-teritoriale.
Astfel, si in cazul reinfiintarii, si in cel al infiintarii unitatilor administrativ-teritoriale, populatia locala va fi consultata prin referendum.
