Italia este primul stat care trage un semnal de alarma asupra faptului ca un acord intre Rusia si Algeria in domeniul energetic are ca efect direct subminarea strategiei Uniunii Europene de a-si reduce dependenta de Moscova. Gasirea de resurse alternative tinde sa devina o problema presanta pentru UE in, conditiile in care dependenta sa de importurile energetice creste continuu.
Companiile rusesti Gazprom si Lukoil au anuntat in luna august ca vor semna un acord de cooperare in domeniul livrarilor de gaze cu firma algeriana Sonatrach, miscarea producind ingrijorare in rindul politicienilor europeni, relateaza EU Observer.
Acestia interpreteaza ca pe o amenintare colaborarea Rusiei cu Algeria, tara vazuta ca un factor important (fiind o sursa esentiala in furnizare de gaze) in tentativa UE de a-si reduce dependenta de gazul rusesc.
Cotidianul german Handelsblatt relateaza in editia de vineri ca ministrul de externe Italian, Massimo d’Alema, a exprimat aceste temeri intr-o scrisoare trimisa responsabilului European pe probleme externe, Javier Solana.
D’Alema spune: “Pe de o parte, Gazprom si Sonatrach asigura cea mai mare parte a necesarului de gaze la nivelul Europei, pe de alta parte, aceste companii sunt in mod direct de guvernele tarilor lor si de aceea contribuie la realizarea intereselor strategice ale Rusiei si Algeriei”.
Scrisoarea oficialului italian nu face decit sa exprime o temere deja existenta la nivelul institutiilor europene. In acest sens, comisarul european pentru energie Andris Piebalgs a spus-o clar: “suntem evidenti ingrijorati de consecintele acordului dintre Rusia si Algeria”.
Desi la momentul in care a facut aceasta declaratie a recunoscut ca nu are inca suficiente informatii, Piebalgs a adaugat ca “nu putem sa nu luam in calcul posibilitatea ca aceasta intelegere sa duca la formarea unui cartel”.
Comisia Europeana a publicat in luna iunie un document in care se arata ca UE incearca sa-si reduca dependenta de Moscova - de unde se primeste circa un sfert din gazul si petrolul folosit de tarile europene - ca masura de precautie pentru evitarea unor crize energetice.
Algeria era vazuta ca o sursa energetica alternativa la Rusia, un oficial european declarind in acest sens: “daca vom reusi sa dublam importurile de gaze din Algeria, de la 10 la suta cit sint in acest moment, atunci livrarile de aici ar putea fi comparabile cu cele din Rusia.
Numai ca Moscova tinde acum sa controleze tot mai mult sectorul energetic algerian, asa cum incearca sa faca si intr-o alta regiune vitala pentru Europa - Caucazul de sud si Asia centrala.
Un expert in domeniul energiei, citat saptamina aceasta de editia germana a Financial Times tragea un semnal de alarma: “Daca Uniunea Europeana nu isi defineste repede o politica energetica coerenta, pe Asia centrala nu se va mai putea conta ca o resursa privind furnizarea de gaze”.
El se referea la eforturile Moscovei de a obliga tarile din regiune sa depinda exclusiv de livrarile rusesti de materie prima.
Documentul Comisiei Europene din luna iunie mentiona drept “vitata” deschiderea de coridoare energetice dinspre regiunea caspica si central-asiatica catre Europa, via Turcia, ca unica posibilitate de a aduce astfel gazul si petrolul azer, turkmen sau kazah, ocolind totodata Rusia.
Gasirea de resurse alternative tinde sa devina o problema presanta pentru UE in conditiile in care dependenta sa de importuri energetice creste continuu. Statistici de ultima ora, publicate saptamina aceasta de Eurostat, arata ca dependenta UE fata de importuri a crescut de la 54 la suta, in anul 2004, la circa 56 de procente, un an mai tirziu.
In acelasi timp, productia energetica interna a tarilor din Uniune a scazut constant, numai in ultimul an productia de gaze naturale, spre exemplu, scazind cu 5,8 la suta.
