Cum mi-am petrecut sfarsitul saptamanii

de Radu Preda     Saptamana Financiara
Luni, 25 septembrie 2006, 0:00


Radu Preda

Putine filme romanesti postrevolutionare au generat o asemenea diversitate de opinii asa cum a facut pelicula lui Mitulescu.

In general, lumea ori afla ca vreo cine stie ce diva se dezgoleste, si atunci dadea buluc la cinematograf, ori era atrasa de notorietatea regizorului si/sau actorilor si pleca injurand dupa vizionare, ori filmul era atat de prost promovat/prezentat, incat nu rezista pe ecrane mai mult de o saptamana.

Spre deosebire de acestea, „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii“ a reusit sa adune, in timp-record, doua echipe relativ egale de fani si critici inversunati. Primii il ridica in slavi, in timp ce membrii celei de-a doua categorii il desfiinteaza. Era de asteptat, asadar, ca adevarul sa se plaseze undeva la mijloc.
De la inceput trebuie spus, si asta o trecem la „pacate“, ca filmul are nevoie, in buna traditie romaneasca, de manual de utilizare. Sau macar de un mic prospect din care sa rezulte cheia in care trebuie vizionat. In plina dezbatere publica despre condamnarea comunismului si deconspirarea colaboratorilor Securitatii, filmul pica oarecum prost.

Nu trebuie, asadar, sa ne asteptam ca el sa faca treaba comisiei conduse de Vladimir Tisma-neanu sau a CNSAS-ului. Un film, oricat de bun ar fi, nu poate acoperi, in doua ore, esenta umilintelor si nedreptatilor unei epoci care s-a intins de-a lungul a 45 de ani. Mitulescu ne-a avertizat, pe toate canalele posibile, ca filmul este facut din perspectiva sa, strict personala.

Este imposibil ca toti cei care au trait acele vremuri sa se regaseasca intre personaje. Ni se propune, asadar, o viziune personala asupra acelor vremuri, foarte personala, a unui copil. Si aici vine cel de-al doilea pacat capital. Regizorul a balansat, nepermis de mult, intre a face o constructie utopica - copiii care vor sa-l dea jos pe Ceausescu - si a „scrie“ o cronica fidela. Le-a amestecat, iar rezultatul este discutabil.
Cu toate acestea, filmul are si partile lui bune. Absolut remarcabila scenografia - locatiile, decorurile si recuzita respecta pana la cel mai mic detaliu perioada. Copiii sunt savurosi, iar Dorotheea Petre - personajul principal - are o dezinvoltura de invidiat si o privire hipnotizanta.

O distributie ok, poate cu exceptia lui Jean Constantin care, desi a primit, in mod inedit, un rol dramatic, nu este pus suficient in valoare.

Actiunea curge, dialogurile se leaga, mici probleme la racorduri - asta pentru cu-noscatorii carcotasi -, o coloana sonora inspirata, chiar daca Balanescu putea fi taiat mai cu mila, deci o gramada de argumente pentru a va petrece in mod placut sfarsitul de saptamana. In concluzie, filmul lui Mitulescu nu e chiar o capodopera, dar nici nu poate fi ratat.

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii
Romania, 2006
Regia: Catalin Mitulescu
Scenariul: Catalin Mitulescu, Andreea Valean
Distributie: Dorotheea Petre, Timotei Duma, Carmen Ungureanu, Mircea Diaconu, Florin Zamfirescu, Jean Constantin, Cristian Vararu, Ionut Becheru
Premiul pentru ce mai buna actrita - Dorotheea Petre la Festivalul de Film de la Cannes, 2006
Drama, 110 minute
Rating IMDB: 7/10
Rating SFin: 7/10






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


153 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by