Romania europeana interna (de Traian Ungureanu)

de Traian Ungureanu     Cotidianul
Marţi, 26 septembrie 2006, 0:00



Romanii au mai trait o data, in secolul al XIX-lea. Diferenta care desparte epoca indrumata de pasoptisti si incununata de Carol I de vremurile noastre nu e totala.

Si atunci, Romania venea din afara. Si acum, problema de baza a tarii e desprinderea de obiceiurile vietii statice, de tipic oriental. Tulburator de asemanatoare sint pina si bufoneriile protipendadei. Atunci - franceza de salon, ciripita prin orase noroioase. Acum - francofonia, caravana de circ pe care Franta o parcheaza oriunde poate inchiria citeva zile de grandoare.

Insa procesele mari sint aceleasi. Presedintele Basescu a spus-o, saptamina trecuta, in fata parlamentarilor germani: obiectivul nu e accesul formal la Uniunea Europeana, ci modernizarea. Prima chestiune va fi rezolvata, chiar miine, birocratic si favorabil, de Raportul Comisiei Europene.

Cererea dumneavoastra a fost aprobata! Vom sarbatori, un timp, izbinda din hirtii, in frunte cu o elita politica arcuita in asteptarea miliardului si a biliardului cu fonduri europene. Abia cu a doua chestiune - modernizarea - trecem de la forma la fond. Modernizarea e un proces traumatic, o dezradacinare pozitiva.

Aici apar diferentele dure, cu care Romania se infatiseaza, iar, in pragul modernitatii.

De aceasta data, tara e mult mai putin pregatita. Ultimii 50 de ani ai secolului trecut au fost inghititi de o experienta devastatoare.

Comunismul a distrus bazele naturale ale agriculturii, a creat mirajul industriei, a fixat obisnuinta mecanica a muncii neproductive, a distrus, cu migala propagandistica si prin violenta Securitatii, cele mai importante valori ale vietii civile: increderea, solidaritatea, curajul.

Mostenirea comunista e mai grea in cazul Romaniei, tocmai pentru ca efectele ei continua, tacit, in plin decor democratic, prin buna asezare in stat a noilor elite si prin participarea cel mult nominala a cetatenilor la organizarea propriei lor vieti. Cu alte cuvinte, in ziua Raportului, Romania e, in continuare, un stat polarizat.

Regimul politic nu mai e o dictatura, dar a devenit o oligarhie cu alibiuri eurodemocratice. In interiorul acestui nou sistem de privilegii, dinamica sociala e redusa. Aparenta agitata, intretinuta de scandaluri politice maniacale si de reflectarea lor obsesiva in mass-media, mascheaza o nemiscare profunda.

Zonele suburbane si rurale, marginile care ramin in afara scenei centrale sint spatiul unei drame fara martori si solutii: tarani declasati de bautura si abuz au invatat demult sa practice furtul, prostitutia si fuga la munca bruta, dincolo de frontiera de vest; un proletariat uzat se macereaza, pe resturi de ajutor social sau la pensie, in fostele centre industriale fatate anapoda de comunisti;

alt proletariat, tinar si confuz, inainteaza robust, in zi de meci, spre gloria violentei de cartier si dospeste in asteptarea vandalismului politic. In zonele mai echilibrate ale oraselor mari, tensiunea vine din adaptarea nevoita la cutuma unui sistem de guvernare exclusivist. Parlamentul e reprezentativ doar pentru reteaua de caste concentrice care domina economia si finantele.

Justitia repeta masinal tactici de tergiversare si asigura servicii de recuperare unei retele pe care o strecoara spre absolvire. Sansa redresarii etice, pe care CNSAS o poate inca aduce, e amenintata de recursul la bomba cu proceduri.

Nimeni nu isi face, la Berlin sau la Paris, iluzia ca Romania a spart incercuirea si lentoarea orientale. Toata lumea gaseste, in schimb, utila includerea Romaniei, cu gindul la sigiliarea frontierei de est a Uniunii.

Noua agresivitate politica a Rusiei care conditioneaza energetic platoul european si contraataca prin restauratie si referendumuri ambulante din Ucraina pina in Transnistria si Osetia, justifica precipitarea. Asa cum s-a mai intimplat, jocul strategic din afara are puterea de a dicta transformari istorice romanesti.

Chiar ingustat de demagogie interna si birocratie externa, drumul european al Romaniei ramine singura cale de iesire din servitute, bresa prin care poate inainta dezvoltarea. Folosita ca pirghie, nu ca izvor de asistenta, admiterea in Uniunea Europeana va impinge macar generatiile viitoare spre un statut material si civic, in sfirsit, demn.

Romania europeana trebuie sa fie un stat cetatenesc activ, nu o filiala inerta si turistica, aninata norocos de modernitate.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


83 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



hosted by
powered by
developed by