Spre Europa, cu fustele ridicate

de Ionut Balan     Saptamana Financiara
Marţi, 26 septembrie 2006, 0:00



Dincolo de reportajele cu succes garantat, prostitutia este un fenomen economic: obiectiv, masurabil, analizabil. Datele sunt lacunare si putine, dar concluziile pot fi semnificative si multiple.

Irina din Chisinau este una dintre multele Natase. Dupa cum si Natasa din Rostov e una dintre multele Irine. Si de ce n-ar fi si Lenutza din Dorohoi una dintre multele Natase si Irine care-si imbie surazatoare clientii din vitrina de pe strada Felinarelor Rosii din Amsterdam ori li se ofera de pe trotuarul strazii Reeperbahn din Hamburg.

Cam asa isi incep ziarele occidentale articolele economice despre prostitutie, cu povestea Irinei, Natasei sau Lenutzei, date la sase ani la scoala dupa ce in prealabil fusesera abuzate de un tata betiv, si cititorul uita ca lipsesc datele statistice despre amploarea fenomenului.

Da, cifre nu prea avem nici noi, dar daca OECD a ajuns la concluzia ca prostitutia adauga la cresterea economica a Poloniei 0,2% in fiecare an, inseamna ca la romani, unde PIB-ul e mai amarat, ar trebui sa contribuie mai mult.

Si daca romancele care fac trotuarul in Franta si pestii aferenti trimit anual prin Western Union mai bine de 5 milioane de euro, sa se tot faca de pe malurile Senei, de prin Italia, Spania, Austria, Grecia, Germania vreo 30 de milioane pe an - adica 0,3% din PIB.

In fine, acestea sunt simple presupuneri, mai important este ca ne vom integra in Uniunea Europeana impreuna cu fetele noastre, care vor putea lucra cu carte de munca la Amsterdam sau Hamburg - nu ca la Bucuresti! -, si astfel va aparea o oportunitate de a recupera decalajele fata de Polonia, Cehia sau tarile baltice, care au intrat in marea lume comunitara inaintea noastra.

Ce daca nu mai exportam bunuri ale industriei prelucratoare ca inainte de 1990, fotbalisti - ca-n 1990-1995, busteni - ca-n 1995-2000, se vede ca Romania tot a ramas cu ceva din abundenta!

Cu alte cuvinte, degeaba se chinuiesc nemtii sa fabrice automobilul care consuma doar trei litri de benzina la suta de kilometri sau olandezii - autobuzul care inghite la fel de putin cat un automobil, si apoi le exporta romanilor ca sa-si scoata parleala.

Noi putem compensa lipsa industriei grele cu cea usoara: Alina din Botosani, Malina din Barlad, Gianina din Constanta si Sabrina din Bolintin...

Tendinte demografico-sexuale
Sa nu credeti insa ca cele spuse pana acum ar fi o simpla poveste zisa la ceas de seara. De cand cehii, ungurii si polonezii au PIB-uri mari, utilaje mai performante si investitori straini mai multi, parca fetele lor sunt zarite mai rar in cartierele St. Pauli sau St. Georg din Hamburg ori in celebrul Red Light District din Amsterdam.

In urma cu vreo 10 ani, le scoteau de pe piata pe columbience, dominicane sau nigerience, care la randul lor se impusesera in fata thailandezelor si filipinezelor. Acum, Organizatia Internationala pentru Migratie (OIM) spune ca sunt cerute la export mai ales fetele din Moldova, Romania, Ucraina, Bulgaria, Rusia si Albania.

Si putinele statistici continua sa se modifice permanent in favoarea romancelor. In sondajul francez din care am luat cifra de 5 milioane de euro trimisi anual in tara se mai zice ca in 2002 fetele noastre erau pe locul trei la remiterile acelea care ne finanteaza uriasul deficit de cont curent - acum sunt pe primul, lasandu-le in urma pe bulgaroaice si pe ucrainence.

Cantitate si calitate
Dar sa analizam prostitutia din Europa in care ne vom integra cu simt de raspundere. Germania e locomotiva UE si atunci e firesc sa aiba cele mai multe prostituate: 400.000. Nemtii prefera inca polonezele si cehoaicele, dar ale noastre vin tare din urma alaturi de bulgaroaice, pregatindu-se sa schimbe garnitura primului val de aderare.

Si nu doar ca au pus picioarele hotarat intre Elba si Rin, ci incep sa se impuna si in Spania celor 300.000 de prostituate - locul doi in Europa. La Barcelona, locul unde s-au remarcat ele cel mai bine, politia nu mai pridideste sa le rareasca.

In Italia, clasata pe locul trei dupa numarul de fete care fac trotuarul - 80.000-100.000 -, romancele sunt de mult primele pe baricade. Despre Franta (locul cinci: 20.000-40.000 de prostituate) orice cuvant ar fi de prisos.

In Olanda (25.000) sunt ceva probleme tot cu polonezele si cehoaicele, dar avand in vedere ca in tara vecina, Belgia, precum si in Austria ori in Grecia cele cinci natiuni prietene (Albania, Moldova, Ucraina, Rusia, Romania) fac legea, asa se va intampla si pe terenul batav. Am lasat special la urma Marea Britanie, aflata pe locul patru, cu 80.000 de prostituate, pentru ca e un caz special.

Clientii vor neaparat sa li se spuna cuvinte urate in limba engleza atunci cand fac sex si de aceea cele mai multe furnizoare de placeri erotice sunt din tara lor natala. Nicio problema, romancele invata repede si probabil ca nu se vor incurca in masurile de stavilire a imigratiei ale lui Tony Blair, fiindca vor trece inot Canalul Manecii.
Dar mai important decat aceasta insiruire de tari si cifre e bine de stiut ca nu trebuie sa avem suta la suta incredere in sondaje, pentru ca daca aceluia care strange datele i se raspunde in dulcele grai romanesc, dar fata e de la Chisinau, atunci el zice ca-i din Romania. Conform OIM, Romania si Moldova sunt pe primul loc, dar cica 45% din exportul de carne vie ar proveni din Basarabia.

Iar fetele de dincolo de Prut nu vorbesc doar limba lui Creanga, ci si pe cea a lui Puskin, din acest motiv pot fi trecute de-a valma la rubrica rusoaice, desi corect este sa zicem ca ucrainencele reprezinta 7-11% din total, rusoaicele - 3-5%, lituaniencele si letonele - 1-3%.
Oricum ar fi, Romania tot campioana este, pentru ca e o placa turnanta a exportului de carne vie, alimenteaza cu placeri atat sudul, cat si vestul Europei. Dovada cea mai graitoare e ca vorbitoarele de romana nu mai sunt zarite doar in Piata Omonia din Atena, in Muntenegru, Bosnia, Kosovo sau Turcia, ca in urma cu cinci-sase ani, ci au ajuns in Place Pigalle la Paris.

Ca sa fim si mai exacti, femeile care sunt scoase fraudulos din tara sunt in proportie de 52% moldovence de dincolo de Prut, 36% - de dincoace de Prut si 12% - ucrainence.
Ca dimensiune a traficului, Departamentul de Stat american a calculat ca cele 800.000-900.000 de persoane exportate anul pentru a alimenta industria sexului aduc traficantilor 7 miliarde de dolari.

Si daca in tarile Europei sunt vandute 120.000 de femei in fiecare an, iar traficantii romani sunt bine infipti in „sindicat“, se vede treaba ca nu-i nevoie sa produci tractoare si vapoare ca sa ai o industrie prospera.

Inca o resursa prost managerizata
Totusi, dincolo de dimensiunea internationala a fenomenului care, in definitiv, este doar un efect, e bine sa identificam cauza nationala. Intr-unul dintre cele mai bune editoriale ale sale, Tudor Octavian observa: „Dau de curve la tot pasul, pe strazi, in revistele mondene si in mai toate emisiunile cu rating ale televiziunilor.

Scandalurile cu acoperire nationala, in care nu e vorba si de curvulite cu tupeu national, sunt atat de rare, incat nici nu mai sunt socotite scandaluri, ci reflexe ale europenizarii. Rare sunt, de asemenea, si situatiile de interes general, in care nu-s invitate sa exprime o opinie, spre cunostinta intregii tari, prostituatele cu tarife mari.

Cu toate acestea, nu stiu cum sa scriu despre inmultirea si tupeul curvelor si despre rolul hotaråtor jucat de ele in societatea romaneasca de dupa 1990. Poate si pentru ca ar trebui sa aiba un statut sigur definit, prin legi profesionale, de relatie si fiscale. Intocmai mie, nici Romania nu stie ce-i de facut cu sporul natural de curve, mult mai mare ca sporul natural al populatiei.

E cazul derutant in care o natie stimuleaza oferta, insa ezita sa ia in grav cererea“.
Se poate merge insa si mai departe de ce a spus Tudor Octavian, observandu-se cum, din toata saracia ei, Romania a cumparat in ultimii ani masini straine de lux, avioane, fregate, a achitat datorii istorice sau a arvunit autostrazi, totul cu bani publici. Nu faptul in sine e rau, ci modul in care s-au facut multe dintre cumparaturile pe care n-ar fi trebuit sa ni le permitem.

Romania a cumparat si a achitat limuzine, aeronave sau nave militare ca pe niste indulgente, folosind acelasi mecanism unsuros care il umplea de sila pe Martin Luther in secolul al XVI-lea, cand a cerut Reforma.

Politicienii nostri au ales calea unor compromisuri imorale ca sa li se ierte pacatele si sa li se deschida portile spatiului euroatlantic, de care n-am fi putut trece dupa criterii economice.

Indicator economic neprotejat
Asa s-a facut ca, dupa ce am cumparat tot soiul de indulgente, am fost gasiti suficient de sanatosi ca sa primim tot felul de vize - pentru turism, pentru NATO sau pentru UE - care altadata ne erau refuzate la prima ochire aruncata economiei. Intr-un fel, Romania a ajuns sa exporte in Occident compromisul, ca pe una dintre putinele „marfuri“ la care se pricep administratorii ei.
Din pacate, intr-un mediu atat de ostil, niciun contrasemnal venit de la demnitarii vestici - uniti cu romanii prin asemanarea frecventa dintre politica si moravurile usoare - nu poate determina intrarea investitorilor seriosi in Romania.

Daca nu sunteti de acord, ii vedeti cumva pe cei de la Wal-Mart, Du Pont, Microsoft, IBM, Berkshire Hathaway, Johnson & Johnson, General Motors, General Electric avand participatii importante in Romania? Din contra, companiile integre ale lumii - care nu dau spaga, nu cotizeaza pentru protectia de partid si de stat - ne ocolesc.

Ele prefera sa piarda un business pe o piata de 22 de milioane de cumparatori decat sa dea mita. Aceasta atitudine este mai elocventa decat oricare indice agregat, decat orice calcul complicat bazat pe criterii, subcriterii si medii armonice.

Degeaba clampane televizoarele proclamatii gen „Lichidam coruptia, evaluati numarul de descinderi, arestari, puneri sub acuzare“ - si ce daca?! Vax! Numarul de condamnari e cel care conteaza si distributia lui echitabila in intreg spectrul de cardasii politico-afaceristice.

Abia atunci mediul de afaceri va deveni suficient de curat pentru a convinge companiile de pe axa integritatii sa investeasca in Romania.
Cat timp acest lucru nu se va intampla insa, vom ramane la mana pomenilor comunitare si a capitalurilor speculative. Ne vom trimite fetele la produs in strainatate, ceea ce inseamna ca baza extrem de fragila pe care evolueaza economia romaneasca va face ca problema echilibrului macroeconomic si a nivelului de trai sa nu-si gaseasca rezolvarea decat intr-un viitor indepartat.

Iar in lipsa investitiilor companiilor de top care, prin expansiunea cifrelor de afaceri si a fluxurilor financiare, sa schimbe radical realitatea, se va putea pune semnul egal intre deficitul de competitivitate si sporul de curve.
Putem intr-adevar sa ne laudam smechereste pe la colturi ca degeaba fabrica nemtii masini puternice, noi avem „accesoriile“. Ca pe baza compromisului vom fi reusit - asa cum ne integram acum in UE - sa supravietuim bine mersi si ca natie europeana. Cinstit ar fi sa recunoastem adevarul exprimat in zicala populara despre originea descompunerii.

La peste incepe de la cap, la economie - de la Guvern. Si atunci, in loc sa creasca sanatos economia, PIB-ul se majoreaza cu pretul unei boli rusinoase.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


486 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by