Francofoni din toate tarile, uimiti-va!

Aventurile romanesti ale lui Alain Delon (de Adrian Cioroianu)

de Adrian Cioroianu     Dilema Veche
Joi, 28 septembrie 2006, 0:00



Anglofonii, cind e sa fie malitiosi, le iese bine. Alaltaieri trageam fara sa vreau cu urechea si - ce auzeam? - auzeam un englez spunind ca francofonia e o buna ocazie pentru Franta de a-si pansa orgoliile intilnindu-se cu unele dintre fostele sale colonii. Vai, ce rautate! - mi-am spus eu imediat.

Unde pui ca francofonia ca atare e plecata din capetele unor lideri afro-asiatici, in epoca de destindere si de mari sperante de la finele anilor ’60. Si unde mai pui ca noi, romanii, eram francofoni cu mult inainte de aparitia (in martie 1970 a) Organizatiei Internationale a Francofoniei.

Acum peste doua secole, limba franceza a intrat la noi nu dinspre Vest (cum ai crede), ci dintre Est, odata cu ofiterii rusi parfumati cu colonie (= apa de K?ln), vorbitori de pasareasca (= limba de la Paris) si curtenitori care, in drumul lor spre cornul Imperiului Otoman, mai puneau in trecere ceva coarne boierilor nostri moldoveni.

Si uite-asa, prin alcovuri, scrisorele, amantlicuri si carti cu dedicatie a patruns la noi franceza. Si nimeni n-a mai putut-o scoate.

Nu ca n-ar fi incercat. In august 1948, patronind o reforma a invatamintului de pomina, Gheorghiu-Dej & Leonte Rautu (ultimul, ipocrit si cinic, citea frantuzeste bine!) au decis s-o mai termine cu limba lui Voltaire - ocazie cu care au impus limba lui Jdanov ca obligatorie in scoli. Pe undeva, era logic.

Fostii ofiteri taristii ce adastasera la Iasi cu-o suta si mai bine de ani inainte erau de mult oale si ulcele. Ceva asemanator se pregateau sa devina si urmasii lor - mai ales cei care, tocmai pe baza inrudirii, taiau lemne prin Gulagul siberian.

Din 1948 si pina pe la sfirsitul anilor ’50 cea mai simpla cale - pentru un roman - de a ajunge si el in Gulagul national in calitate de cosmopolit era sa citeasca volume frantuzesti si sa se si laude cu asta. Si totusi, in ’63-’64, pe tacute, rusa a pierdut statutul de materie obligatorie si, par miracle, franceza a reaparut, discreta, in scoli.

De ce taman franceza a luat peu à peu locul rusei? Pe de-o parte, era intentia lui Dej & Ceausescu de a arata ca Romania comunista, iata, se intoarce la traditii, la latinitate bla-bla-bla. Si mai era ceva: la mijlocul anilor ’60, De Gaulle - liderul si simbolul Frantei - a intrat in querelle cu NATO si cu americanii.

Pe cit de rebel era De Gaulle in Vest, pe-atit de rebel se visa Ceausescu in Est. In ochii Bucurestiului, o fi fost franceza o limba occidentala, dar nu era imperialista (precum engleza).

Sa rezum: sa nu fie cu suparare cumatrului Chirac si celorlalti amis roz, galbeni sau ciocolatiii, democrati sau tiranisori, care ne-au calcat tara zilele astea, dar asta e situatia: franceza la noi a aparut prin fanarioti si prin rusi, a disparut sub sovietici si a reaparut cind bolsevicii autohtoni au avut nevoie de ea in propria lor linie politica nationalista!

[[[Mama mea il tinea pe Alain Delon in sifonier!]]]

Ei bine, acestea fiind spuse, trec la miezul viu al povestii mele: stiut-au oare acesti oaspeti francofoni care ne-au adus doua zile libere si o saptamina de embouteillages la Bucuresti ca aici, pe-acest pamint milenar locuit de-atitia oameni noi, se afla cel mai teribil monument ce-a onorat vreodata un actor francez? S-a-nvrednicit sa le spuna cineva? Alo, monsieur Cristi Preda, ati prins acest detaliu in plian
Daca nu, e pacat.

Ei bine, in aceasta tara incercata de navalirea atitor graiuri, pe-aceasta insula de latinitate cind turcita, cind slavizata, cind maghiarizata etc., aici si niciunde altundeva, timp de decenii, mii de mioare carpato-danubiano-pontice s-au sacrificat pe altarul francofoniei, dindu-si blana si linita - pourquoi? - pentru ca fiecare casa mai acatari de romani sa aiba intr-un sifonier,

pe un cuier, undeva, macar un Alain Delon! A fost de-ajuns ca numitul actor sa apara, intr-un film din anii ’60, intr-o haina de blana mai aparte si, la celalalt capat al continentului, pe la cite un colt de strada din fiecare orasel, imediat, umilele noastre unitati de cooperatie mestesugareasca au afisat, cu mindrie, Executam scurte de blana si alendeloane!

Eh, oui! Si eu am purtat alendelon, si tu, si Florin Piersic, si Iurie Darie, si Aurelian Andreescu, si Dan Spataru, si fotbalistul Oblemenco; nu mai vorbesc de mesdames: avea Angela Similea un alendelon pina-n pamint ca toti cameramanii din TVR ar fi vrut sa lucreze macar o zi in subteran! Pina la aparitia in masa a blugilor, alendeloanele au fost la noi principala conexiune vestimentara cu

Vestul. N-aveai slujba? Te numeau ziarele “parazit”. Erai pletos? Te tundea secretarul UTC. N-aveai copii? Regimul iti lua “taxa de celibat”. In schimb, daca aveai alendelon, toti plutonierii strazilor te intrebau cu respect: Nu va suparati, unde l-ati facut? E-asa de frumos...!

Ei bine, chers francofoni de pretutindeni, careva dintre dvs. fiti, va rog, amabil si telegrafiati-i lui Alain Delon - el insusi ajuns la virsta ridurilor mai groase decit haina -, din partea mea, doar aceste cuvinte: Mon frère, ce smecher fusesi! Doua decenii, tu singur, ai imbracat mii si mii de romani si romance - si inca pe banii lor!






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


312 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    alendelon, bardotka, belmondo si altele (Joi, 28 septembrie 2006, 17:24)

    Petit Elie le Parisien [anonim]

    Alio, domnu' Cioroianu, eu am auzit ca Alain Delon ar fi auzit despre alendelon! Ba cica unii ar fi scris si o carte despre subiect:
    http://www.amazon.fr/exec/obidos/ASIN/284100371X/qid=1140210068/sr=8-1/ref=sr_8_xs_ap_i1_xgl/171-9812411-9990651
  • 0 (0 voturi)    
    rusine (Vineri, 29 septembrie 2006, 6:03)

    Muresan Mariana [anonim]

    sa va fie rusine. ce s-a intamplat cu tara asta in care nu mai stim sa ne bucuram de nimic, nu putem sa ne mandrim cu nimic. totul ne pute, nimic nu este prea bun pentru noi. si cine vorbeste? cioroiene, pacat de mama ta si de dascalii tai-prin ce scrii te prezinti ca o persoana meschina, ingusta in gandire, plina de sine, care nu vede dincolo de ceea ce i se comanda sa vada. inca un monument de manipulare a opiniei publice prin presa. de fapt daca au acces toti ignorantii si parvenitii, asta este. si ma doare pentru cei care citesc astfel de articole si nu au suficiente cunostinte si cultura pentru a riposta sau pentru a le ignora. rusine inca o data tuturor celor care gandesc ca tine despre Franta, despre minunata limba franceza si despre aceasta nemeritata onoare de a gazdui sommet-ul. a propos, macar stii ce inseamna Francofonie?
  • 0 (0 voturi)    
    pentru Muresan Mariana (Vineri, 29 septembrie 2006, 16:44)

    x1 [anonim]

    stimata doamna!
    aveti o problema? una grava???

    Cu ce fel de ochelari ati citit acest articol superb?
  • 0 (0 voturi)    
    tot pentru doamna Muresan (Sâmbătă, 30 septembrie 2006, 11:52)

    ana lui manole [anonim]

    Doamna Muresan, va anunt oficial ca dvs sunteti prima persoana care m-a determinat sa postez vreodata un comentariu pe un site. Se intampla ca si eu sunt copilul unei mame indragostite, la vremea ei, de Alain Delon - si care a purtat cu mandrie cel putin doua-trei alendeloane. Tata mi-a facut si mie unul, la oierii din Vaideeni. Nu mi-au placut insa buzunarele si l-am facut cadou mamei. Dar sa revenim. Fara sa va cunosc, sunt sigura ca faceti parte cel putin din generatia mamei mele, care a dat bacalaureatul in franceza (dupa care a uitat tot), care imi povesteste ca nici o tara de pe pamant nu este asa frumoasa ca a noastra si ca talentul nostru cel mai mare este sa ne batem joc de ce avem. Ea mai joaca si la loto, dvs o faceti? Mama tot asa ca dvs - nu vede padurea de uscaturi. Si nu se poate desprinde de nostalgia unor vremuri, in care portul alendelonului in urbea de provincie ii asigura un loc de frunte pe lista invidiatilor locali - si implicit satisfactia de a fi "cineva" acolo. Felicitari, domnule Cioroianu!
  • 0 (0 voturi)    
    Alain Delon (Duminică, 1 octombrie 2006, 9:24)

    matrahazian [anonim]

    Daca oameni ca d-na Muresan citesc Dilema Veche,nu e inca totul pierdut! Cititi ,d-na Muresan ,cititi articolele cioroienilor, a plesilor si a altora ca ei si nu va lasati manipulata, dar cititi-i...critcati-i dar cititi in continuare Dilema Veche,! Lectura placuta!

Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version