Miercuri a fost ziua in care doi oameni au reusit sa fie perfect odiosi: Dan Voiculescu, zis Felix, si Sorin Rosca Stanescu, zis Deleanu. Zisele apartin Directiei Securitatii Statului.

Dan Voiculescu. Cu apasata grija pentru poporul roman, domnul Voiculescu a iesit miercuri cu ceea ce ameninta a fi dovada ca Monica Macovei, potential comisar european, a facut politie politica: un fluturas de juma’ de palma, pe care stateau o stampila si o mizgalitura, ambele indescifrabile. Celelalte rubrici ale autorizatiei de perchezitie au ramas pina in ziua de azi necompletate.

Domnul Voiculescu nici macar nu mai stia in ce an a fost emis documentul, drept pentru care, in conferinta de presa, a apelat la vremelnicul sau scutier, Codrin Stefanescu. De ce i-am crede pe cei doi ca era 1984, si nu 1983 sau 1985, domnii Voiculescu si Stefanescu nu ne-au mai spus, ca s-au retras demni si au lasat intrebarile legitime ale ziaristilor sa se loveasca inutil de pereti.

Am incercat sa obtinem de la domnii conservatori o copie a documentului. In mod suspect, nu ni l-au dat. Cind, in cele din urma, l-am obtinut, le-am inteles reticenta. Primul gind m-a dus la parul alb al domnului Voiculescu: ia uite, om batrin, ce prostii a ajuns sa faca...

Pentru ca nici unui ajutor de ziarist nu-i este permis sa iasa in public cu o asemenea dezvaluire, decit cu riscul de a fi trimis imediat la vindut ziare.

Or, un politician de talia - atita cita e - domnului Voiculescu ce face? Anunta de-o saptamina mari dezvaluiri, se cutremura pe un ton lugubru ca a trebuit sa astepte citeva luni marea bomba ca sa nu ne ruineze integrarea (multam, dom’le, mare boier ca te-ai abtinut atit) si la final ne serveste margica.

Ne-o flutura pe la nas si, pina a ne dumeri despre ce-i vorba, incepe: cutremurator, atentat grav la drepturile omului, politie politica, demisia, va pup, luati de bun ce va zic eu, bonjur, hai pa... Pina si adversari traditionali ai Monicai Macovei, precum liberalul Orban si PSD-istul Diaconescu, au fost rezervati in comentarii si au preferat sa se tina departe de haznaua domnului Voiculescu.

Interesant e si calendarul liderului conservator. A anuntat marea dezvaluire la doua zile dupa ce premierul Tariceanu creiona portretul-robot al viitorului comisar european: sa nu i se poata reprosa nimic din trecut. Iar documentul a fost prezentat la o zi dupa ce aderarea a fost fixata oficial la 1 ianuarie 2007, cind a devenit limpede ca desemnarea comisarului a intrat pe ultima turnanta.

Daca cei doi nu lucreaza in tandem, poate n-ar fi rau ca Tariceanu sa-i atraga atentia lui Voiculescu sa nu-si mai potriveasca pasii dupa ai sai, ca lumea si-asa nu prea crede in coincidente. Sau daca premierul tot vrea tangou, parca ar fi intelept sa-si caute un partener mai frumos mirositor.

Sorin Rosca Stanescu. Tot miercuri, dezvaluire de senzatie in „Ziua“: Marian Oprisan e diliu. Ziarul publica un fel de radiografii craniene din 2001, inainte ca liderul PSD sa fi fost supus unei operatii in urma careia lichidul din creier i-a fost drenat.

Era citat si un medic american, Thomas Flemming, din Florida, despre care ziarul pretinde ca a facut operatia: Oprisan n-ar trebui lasat sa conduca nici masina, daramite un judet. Intr-un vechi cont de Yahoo!, pastrez de patru ani aceleasi fotografii.

Am vrut sa le public cind faptele lui Oprisan chiar il tradau ca fiind diliu: luase in stapinire absoluta un judet si declansase un atac de o ferocitate incredibila asupra unui ziar ce nu-i era supus. Niste medici romani m-au potolit: operatia lui Oprisan nu e ceva iesit din comun, omul o fi diliu de la betia puterii, dar nu de la drenajul creierului.

Miercuri mi-am reprosat ca, atunci, nu l-am cautat si pe dr. Flemming, insa regretul a durat foarte putin: dr. Flemming nu exista. Operatia a fost facuta de altcineva, din alta localitate. Dezvaluirea de senzatie are, asadar, o mica problema: e falsa. Miercuri la prinz m-am dumirit: domnul liberal Nini avea de dat o lovitura de palat la Consiliul Judetean Vrancea.

Un singur regret din mizeria asta: Sorin Rosca Stanescu va zice in continuare ca sintem colegi de breasla.

Miercuri, 27 septembrie 2006, pare a fi ziua in care, la 16 ani de la desfiintare, Securitatea ne arata rinjind ca dispune in continuare de aceleasi resurse. Si, parca, de aceiasi oameni.