Dan Goanta (1955-2006)

de Traian Ungureanu     HotNews.ro
Vineri, 29 septembrie 2006, 0:00



Dan Goanta a fost omul pe care v-ati fi dorit sa il cunoasteti. A avut grija sa nu se intimple asa. Unul dintre cei mai cuprinzatori gazetari romani - si, cu siguranta, singurul lipsit de orgolii - Dan Goanta s-a ferit cu atentie. N-a vrut sa fie nedrept cu o buna cuviinta pe care n-o mai ia nimeni in seama.

A facut, de la un cap la altul, reviste, a inventat, organizat si vorbit la radiouri, a bucurat o mina de prieteni, cu un umor pe care Hasek l-a scris anume pentru el.

Fiind insa un om lipsit de intelesul raului si al ambitiei reci, un hippy reparat de naivitate, un muzeu mereu deschis al jazz-ului si al rock-ului, o colectie umblatoare de idealuri si reviste americane, un enciclopedist cuminte care visa sa aiba un radio intr-un catun de preerie, un modern sub care traia o buna crestere batrina, - Dan Goanta a trecut fara sa lanseze trasoare.

Epoca vedetelor, a informatiei vulgare si a setei de vilva l-a amuzat. Ea a avut grija sa il dea la o parte. El nu s-a suparat. Desi a fost calcat in picoare. A somat. A trait mizer si n-a cerut ajutor. A murit in zorii zilei de vineri rapus de un atac cerebral masiv, la numai 50 de ani.

Daca ar afla ca se vorbeste de el, astazi, la radio si televiziune, ar conchide, cu ironie, ca „e o zi fara subiecte!”.

A venit timpul sa cerem socoteala: acest soi rar de oameni se pierde prin nebagare in seama. Faptele vietii lui Dan Goanta spun ca in el s-a strins tot ce avea mai bun de dat Romaniei o generatie care s-a pastrat si s-a pregatit pentru libertate dar s-a izbit de un recif indiferent de silicon.

Dan Goanta s-a nascut la Turnu Severin, in 1955. A facut studii tehnice si de constructii, ca atitea mii de tineri care au crezut ca pot iesi, astfel, de sub lespedea toxica a socialismului. A lucrat pe santiere si, acolo, si-a intarit instinctul solitar si curatenia. Dupa 1989, a facut jurnalistica. Pentru ca stia multe lucruri si voia sa le spuna.

A lucrat un timp la Televiziune dar s-a lovit de gustul pentru putere care incepuse sa numere zilele jurnalismului de idei si pasiune. A plecat, increzator, la BBC si a trait la Londra vreme de 7 ani, mai ales pentru a invata si pentru a-si cheltui banii pe discuri. Tot acolo, a deprins viata fara somn. Cel mult 4 ore de picoteala, cu stirile in urechi.

A fost izgonit de lipsa de recunostinta si meschinaria care faceau legea in spatele unei firme de calibru. Dupa ce BBC-ul a devenit cu totul ingrat, s-a intors in Romania si a dus, rind pe rind, in spinare, Tele 7 abc si Radio Activ. De la organigrama, la scriptul stiristilor si la emisiuni de noapte, a facut tot si, bineinteles, a considerat ca trebuie sa mai taie din orele de somn.

A locuit ani de zile si nopti, linga si intre emisiuni, intr-o camaruta cu computer si acces direct la studio, la doi pasi de Podul Grant. A pierdut si acolo un amar de munca si s-a multumit sa manince, singur, din conservele in care preschimba articolele din Diema. A mai dat o tura de sacrificiu la Antena 3, stiind dinainte ca va fi expulzat dupa ce va ridica schelele.

A revenit la revista Banii Nostri, singura care i-a purtat de grija. Se pregatea, parca, de o viata mai inlesnita, cind a aflat ca e deja prea mult si ca trebuie sa plece. De tot.

Dan Goanta trebuie povestit in amanunt, ca o culoare care vine, din cer si pe gratis, pentru toata lumea, ca o gluma care da sens si placere de viata, ca un ideal care lasa urme numai in cei calzi si pregatiti sa primeasca. Intr-un fel pe care riscam sa nu-l mai aflam, acest om prodigios si aproape anonim a fost ce ar trebui sa devenim noi celalti, dupa ce ne recistigam caracterul.

Dan Goanta nu duce cu el nici o fapta rea, in afara propriei disparitii si a lipsei de continuatori.








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


1593 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    moartea (Vineri, 29 septembrie 2006, 17:40)

    soso [anonim]

    Tot respectul meu.Ma inclin in fata omuluio
  • 0 (0 voturi)    
    se temea de septembrie.... (Vineri, 29 septembrie 2006, 17:57)

    De ce [anonim]

    Publicat pe 15 septembrie, in Dilema veche. Adica, acum 2 saptamani....

    Dan GOANTA | medalia de abur
    Septembrie negru

    (...)
    Da, ma tem de septembrie! In zilele acestei luni inselatoare au disparut ba Mao (uitat la putere), ba Hrusciov (gonit la tara). La 20 de ani diferenta intre ei, presedintii americani McKinley si Garfield au fost impuscati. La fel, chilianul Allende. Lui Hammarsj?ld, secretarul general ONU, i-a cazut avionul (ca lui Grigore Preoteasa). Intr-alt septembrie a fost strangulata zglobia Isadora de propriu-i val si tot atunci au lasat condeiul Rebreanu si Samuel Butler. O cunoscuta boala profesionala i-a eliminat pe Jimi Hendrix si John Bonham. Pe 1 septembrie 1939, Hitler a invadat Polonia. Stalin a facut la fel dupa 16 zile. In ’72 gruparea terorista palestiniana Septembrie Negru a executat la M?nchen olimpicii Israelului. Iar pe 30 septembrie 1955, actorul James Dean, mare amator de curse, s-a zdrobit pe admirabilele sosele ale Californiei.
    Septembrie isi pune sigiliul negru si pe drumurile deloc onorabile ale Romaniei. Nu doar in general, dovada chiar week-end-ul trecut. Patru tati si-au dus copiii la pescuit cu un microbuz supraincarcat. Bilant - 13 sicrie aliniate in fata catedralei din Onesti. Un derbedeu din Suceava, fiu de deputat PSD, circula beat cu 120 km/h, acroseaza o fetita de 8 ani din mina mamei, o arunca la 20 de metri si fuge de la locul faptei. E prins la granita. Parintii si-au pierdut copilul, dar ce va pati faptasul? Potentatul va trage probabil sfori, criminalul va primi o pedeapsa cu reducere si va fi eliberat in trei luni pentru purtare buna si sanatate subreda. Daca nu va demonstra ca fetita era-n stare de ebrietate! (Prezumtia de nevinovatie a-nceput sa mi se para un subterfugiu vinovat.) La Galati, orasul ce se crede un Indianapolis balcanic, se organizeaza - vorba vine - un festival moto. Un natarau (vitezoman cu certificat) scapa motorul in public, raneste grav trei tineri si omoara o eleva de 12 ani. (...)
  • 0 (0 voturi)    
    O prezenta discreta (Vineri, 29 septembrie 2006, 19:47)

    Razvan Braileanu [anonim]

    Am avut privilegiul sa-l cunosc pe Dan Goanta, un jurnalist cu minte limpede si idei puternice, un om de o discretie sora cu timiditatea. Il citeam in Dilema, l-am vazut de cateva ori pe Tele 7, m-am simtit onorat cand a scris si in revista la care lucrez.
    Azi, la o jumatate de ora dupa ce citisem articolul lui din DV si inca ma amuzam de povestea presedintelui Garfield si a aerului conditionat, am aflat ca nu mai e. Trist. A mai plecat un om bun...
  • 0 (0 voturi)    
    durere (Vineri, 29 septembrie 2006, 20:16)

    virginia [anonim]

    ce-i bun si lui d-zeu ii place...
  • 0 (0 voturi)    
    destin nedrept (Vineri, 29 septembrie 2006, 22:57)

    monica L [anonim]

    Aceasta veste ma deprima ingrozitor... l-am cunoscut pe Dan, ca prieten de familie.
    Era un om de mare calitate, discret, poate prea "low-profile" pentru meseria de jurnalist... nu s-a raliat niciunei gasti, grupari, indiferent de patronaj... avea calitati de raisonneur si era incredibil de cumpatat pentru vremurile noastre.
    Are parte de un destin foarte nedrept.
    Dumnezeu sa-l odihneasca!
  • 0 (0 voturi)    
    s-au dus anii de liceu... (Sâmbătă, 30 septembrie 2006, 0:25)

    Ionut Calugaru [anonim]

    Pe Dan Goanta l-am ascultat cu mare placere in timpul liceului la postul de radio din orasul meu ce retransmitea BBC. Imi placeau emisiunile lor chiar daca erau scurte si vocea si numele lui Dan Goanta mi-au ramas in minte alaturi de Carol Sebastian, Rodica Culcer....
    Imi amintesc cu mare placere de acei ani... si inclusiv de suma de voci ce venea de la BBC. Acum ca a murit parca anii au zburat cu zecile si am imbatranit si eu...

    Pacat de asa om.

    Dumnezeu sa-l ierte...
  • 0 (0 voturi)    
    Dan Goanta - ce onoare ca l-am cunoscut (Sâmbătă, 30 septembrie 2006, 15:24)

    www.alternativ.ro [anonim]

    Aveti aici un link in memoria lui Dan Goanta, D-zeu sa-l odihneasca.

    http://www.alternativ.ro/arhiva/arhiva_diverse/Dan%20Goanta%20-%20In%20memoriam.php
  • 0 (0 voturi)    
    fara sa-l fi cunoscut (Sâmbătă, 30 septembrie 2006, 16:12)

    sergiu mihalcea [anonim]

    Linistea in care a trait un om schimba mai puternic lumea decat orice vedete tornada care traiesc si fac audienta la tv. Pentru ca linistea inseamna constantza. Dumnezeul sa-l ierte.
    Analistii astia de paie mandri si goi care nu dau doi bani pe nimeni dupa ce au citit necrologul lui T.U. s-ar fi gandit "as vrea sa am si eu un necrolog atat de sfasietor". Va raspund eu. "Nu, nu o sa aveti !"
  • 0 (0 voturi)    
    Dan Goanta (Duminică, 1 octombrie 2006, 15:12)

    Sanda Lepoiev [anonim]

    Simt ca trebuie sa-i multumesc domnului Traian Ungureanu pentru puterea de a pune in cuvinte ceea ce noi muti de durere simtim la pierderea prietenului drag. S-a stins langa cei care l-au iubit dintotdeauna, colegii de liceu.
  • 0 (0 voturi)    
    Dan Goanta (Duminică, 1 octombrie 2006, 22:00)

    Doina [anonim]

    L-am cunoscut doar din povestirile fiicei mele,colega cu domnia-sa la Dilema Veche si bineinteles din coltul de revista unde scria saptamina de saptamina. Nu il ignoram niciodata mai ales ca eram apropiati ca generatie si tot ce scria era in concordanta cu parerile mele. De aceea probabil ca o intrebam de multe ori pe fiica mea despre dinsul. Am citit abia azi aceasta trista veste pe care n-o s- o uit ,ca eveniment ,pentru ca s-a produs de ziua mea. De acum in fiecare vineri ma voi intrista cind imi voi indrepta privirea spre coltul de jos al paginii 6.
    Disparitia dinsului lasa un gol in inimile tuturor celor care l-au apreciat.
    Dumnezeu sa-l odihneasca.
  • 0 (0 voturi)    
    Multumesc (Duminică, 1 octombrie 2006, 22:02)

    Shine [anonim]

    Domnului pentru ca am avut sansa sa-l cunosc pe Dan. Era in perioada 1992-1993..o perioada scurta in timp, dar enorma ca efect al intalnirii noastre...Mi-a cunoscut sufletul si mintea mult mai bien decat o stiam eu atunci, m-a incurajat si "intaratat" sa ies la suprafata printr-o ironie protectoare, tandra si in acelasi timp plina de invataminte...eram la inceputul vietii si al meseriei,,,,M-a protejat in multe sensuri...
    E oribil sa fii la 2000 de km, sa nu-l vezi de 13 ani, sa-ti trebuiasca 8 ani sa uiti ceea c enu se putea si sa pastrezi in inima ceea ce frumos si generos a impartasit din el cu mine, apoi momente din viata, bune rele, pe care i le povesteam in gand...o tandrete si un drag in suflet doar pentru el...pentru ca mi-a schimbat viata si inima...E oribil ziceam sa simti toate acestea si intr-o seara nenorocita sa deschizi computerul sa vezi revista presei din Romania, sa mai tii un pic legatura cu ce se intampla acolo si sa vezi un head line care-ti infige o gheara in inima si -ti taie respiratia...sa citesti o stire si in acelasi timp sa o refuzi cu disperare....
    Si totusi e adevarat...
    Azi am ascultat Frank Zappa in memoria lui..Dan mi- afacut cunostiinta cu el, cu rock-ul varstei lui si cu jazz-ul de calitate,cu radioul asa cum il traia el,cu lumea emisiunilor de noapte si visele lui pe care ..din cate am citit..sper ca in parte a apucat sa si le indeplineasca..
    Despre Dan ca om, din perspectiva pe care o am acum asupra vietii, pot sa spun ca este.nu pot sa zic "a fost"..sufletul cel mai sensibil, generos si curat pe care l-am intalnit in drumul meu.Pacat ca a fost prea devreme...sau prea tarziu..
    E oribil sa-i multumesc acum,aici...cand as fi vrut atat de mult sa i-o spun personal...macar intr-o vreme cand as fi fost mai senina...Sper ca acolo unde este sa aiba mai multa sansa, serenitate.sper sa mearga spre lumina, o merita atat de mult!!!
    Mutumesc domnului Traian Ungureanu pentru cuvintele lui..este atta de mult "Dan" in ceea ce a scris!!
  • 0 (0 voturi)    
    Nemuritor (Duminică, 1 octombrie 2006, 22:44)

    Mircea Constantinescu [anonim]

    Nemuritor vei ramane pentru mine Danut, dupa ce mi-ai acordat imensul privilegiu sa ma numar printre ultimii dintre cei cu care in imensa-ti bunatate ai dorit sa-ti petreci o seara fara sa stii ca este ultima. Te-ai stins in bratele noastre si ne-ai lasat noua povara pe care ai purtat-o cu discretie si hotarare 51 de ani. Ce pacat ca nu avem forta si daruirea sa-ti continuam lupta impotriva absurdului
  • 0 (0 voturi)    
    iaka (Luni, 2 octombrie 2006, 15:03)

    adina [anonim]

    "iaka textu goantzer!". era unul dintre mesajele cu care isi trimitea articolele prin e-mail la revistele la care colabora. Cu timpul am imprumutat amuzata acest "iaka!". Cand l-am cunoscut, acum doi ani, nu mi-a venit sa cred ca inca mai exista oameni ca el. Ultima data, la dilema, mi-a spus un banc. Vechi, dar bun. Placerea cu care il spunea, zambetul atotstiutor de goantzer, interesul sincer cu care ma intreba de fiecare data "ce mai faci tu, mai, adinuta?", micile sfaturi pe care mi le dadea, lipsa oricarui conflict intre generatii, acelasi mod de a privi lucrurile si de face misto, la modul dragut, de toata meschinaria din jur ... acum nu-mi vine sa cred ca Dan nu mai este. Avea toate datele sa fie mult mai mult decat un jurnalist, un scriitor de exceptie. probabil ca traim intr-o tara care te otraveste incetul cu incetul. sau te epuizeaza definitiv. pacat!
  • 0 (0 voturi)    
    catless gw (Luni, 2 octombrie 2006, 16:18)

    Llaura [anonim]

    Am ramas, prietenii lui Dan - care in Romania, care in Anglia - ca niste orfani rataciti si dezorientati; de joi noaptea ne sunam, incercam sa ne consolam - si nu putem -, ne intrebam "de ce" - si nu stim cum sa ne raspundem. Am ramas plini de el, de amintirile lungilor - dar mereu prrea scurtelor si etern amanatelor mai lungi - conversatii, de anecdotele si povestirile lui, avem mai toti cate un nume de la el. (Acum 15 ani, cand eram colegi la Londra si ne facusem cont amandoi la banca Lloyds, m-a intrebat, mustacind; "Tu ai facut engleza, te pricepi, lamureste-ma: de ce scriu nataraii astia Lloyds cu doi de l? E ca si cum am scrie Llaura, sau, sa ma ierti de asociere, Coana Lleana." De atunci mi-a scris mereu numele asa. ) Ne e casa plina de cd-uri inregistrate de el cu jazz si blues si muzica romaneasca cu hei-rupuri munictoresti din anii '50 -'60!. Si de carti trimise cu dedicatii de o duiosie prea putin mascata de ironie si autoironie. Era mai fericit ca oricand cand dadea - si cat a dat, si cat ar mai fi avut inca, Doamne, de dat... Am ramas plini de el si fara el. Mi-e deja un dor sfasietor de Marele Motan cu Barba, cum ii placea sa-i spun. Am ramas fara frate.
    Iubea la nebunie pisicile. Avusese la un moment dat un motan, care insa i-a fugit - de negasit - din apartament. A acceptat, cu tristetea cu care se obisnuise in anii prea multor despartiri, tradari si pierderi suferite, ca "nici pisicile nu vor sa stea cu mine". De atunci se semna deseori "catless gw" (Gwantser). De vineri, ii vorbesc, ii multumesc, ii scriu in gand - si ma semnez
    danless Ll
  • 0 (0 voturi)    
    pacat (Marţi, 3 octombrie 2006, 17:03)

    radu [anonim]

    cand moare un ziarist parca plange un munte. cand moare, insa, un ziarist bun, parca plang toti muntii. pe dan goanta nu l-am cunoscut, dar l-am citit. omul asta era total. nu poti sa scrii ca el decat daca simti in carne fiecare litera, fiecare sens iti curge prin vene si il poti dezvalui dezinvolt. imi pare rau ca TRU are drepatate: zbaterile lui dan goanta de a propovadui jurnalistica de mare clasa s-au izbit de un recif de silicon, un perete pe care il poti penetra doar daca te incapatinezi sa te compromiti. ce trist...asa ii facem noi posibili pe unii ca dan diaconescu si ca balanel...ce trist....
  • 0 (0 voturi)    
    Danut (Vineri, 6 octombrie 2006, 9:40)

    Adrian Ionascu [anonim]

    Ne-am cunoscut in liceu , am facut parte din aceeasi gasca.
    Am fost la petreceri impreuna, am fost la munte impreuna, intotdeauna l-am admirat .
    Vorbeam cu prietenii nostri comuni din America Horica si Pelicanu si la telefon plangem ca niste copii.Nu putem inca sa credem ca Danut nu mai este printr noi.
  • 0 (0 voturi)    
    Nea Goanta (Sâmbătă, 7 octombrie 2006, 16:09)

    Uby [anonim]

    Am fost colegi la liceul CNSS deci ne cunosteam de peste 30 de ani. In ultimii ani ne-am intilnit rar dar regulat. De fiecare data ma simteam fericit/multumit ca-l cunosc pe Dan. Povestile/relatarile lui prin continut dar si prin hazul deosebit imi vor ramine in amintire pt. totdeauna. Am fost linga el impreuna cu alti 5-6 fosti colegi pina in ultimile lui momente de viata. Sentimentul de neputinta de ai fi de folos, de a-l salva este si va fi o mare povara.
    A fost si va ramine cel mai deosebit coleg/om pe care l-am intilnit si sint f. mindru din cauza asta.
    Tarie familiei si sa odihneasca in pace.
  • 0 (0 voturi)    
    Dan Goanta (Luni, 30 octombrie 2006, 3:42)

    Dan Mihai [anonim]

    Moartea unui vis,

    Unii stim ce visa, in vremuri trecute uneori am visat impreuna.
    Visuri-idei care au alimentat actiunile, au fost si sunt sursa rezistentei noastre in fata nesemnificativului coroziv al contemporaneitatii.
    Cu moartea lui nesemnificativul dovedeste puterea absoluta asupra prezentului si viitorului (?).
    Ce pacat ca ne-ai parasit Dane.

    Santiago,
  • 0 (0 voturi)    
    In memoria (Duminică, 31 decembrie 2006, 15:07)

    dm [anonim]

    (nu-mi publicati numele si nici adresa va rog frumos, n-as vrea sa par patetic)

    Nu l-am uitat, n-o sa-l uit, n-am uitat pe nimeni.
    Nu este parte doar de la memoria, este parte din
    educatia mea (a altora probabil).
  • 0 (0 voturi)    
    Dan Goanta un an. Din nou va rog sa nu-mi publicati numele sau adresa. Multumesc. (Sâmbătă, 15 septembrie 2007, 2:53)

    Dan Mihai [anonim]

    Nu-mi aduc aminte nici alte date importante, cum nu-mi aduc aminte cand s-a intamplat cu precizie.
    Dar asta sa fie dovada ca nu l-am uitat cum n-am uitat pe nimeni si ca memoria noastra colectiva ar putea fi mai durabila decat un monument.
    Nesemnificativul poate sa aiba putere insa nu peste toti.
  • 0 (0 voturi)    
    Dan Goanta (Sâmbătă, 20 septembrie 2008, 4:31)

    dm [anonim]

    Inca ne insoteste, pentru unii este un reper deja permanent.
  • 0 (0 voturi)    
    pentru dan (Sâmbătă, 4 octombrie 2008, 18:56)

    denis-anamaria [anonim]

    da, si mie imi lipseste. si sunt multe care imi amintesc, constant, de el. si adesea port inca discutzii imaginare, savuroase, cu el.


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by