La 63 de ani, Mircea Daneliuc nu oboseste sa lupte. Printre cei care nu-i dau pace se numara criticii, politicienii, producatorii, distribuitorii si, mai nou, Loredana Groza. La „Sistemul nervos“ l-ati avut actor pe Mircea Radu, acum, la „Legiunea straina“, pe Rica Raducanu. Folositi des amatori?

In toate filmele am folosit amatori. Nu fac un act de caritate. E un serviciu pe care mi-l fac mie insumi. Ei aduc autenticitate filmului. Un actor profesionsit se ridica imediat in scari sa-ti arate ce stie, isi deschide sertarasele in care si-a stocat anumite genuri de interpretare si il simti imediat ca e fals, ca are un joc prea elaborat. Amatorul nu face asta.

Rica a fost cuminte?

Pina la un moment dat cind, excedat de amploarea textului, a vrut sa renunte. El credea ca filmul e asa, cum stie el de la Antena 1 sau de pe unde vietuieste, face citeva bancuri si gata, or, aici avea de creat un personaj. Din fericire, am reusit sa-l imbarbatez si sa-l conving ca ii va iesi. Nu a fost un fel mai desucheat de a face distributia.

Am incercat cu mai multi profesionisti, dar nu m-a convins nici unul si atunci am cautat amatorul care sa se potriveasca cel mai bine rolului si acesta s-a dovedit a fi Rica.

Cum v-ati apucat de scris?

Am fost impins spre lucrul asta ca sa supravietuiesc psihic. Am avut o serie de necazuri cinematografice si m-am defulat in alta arta. Altfel, nu cred ca exista cititori in Romania, sint citiva elitisti care mai citesc, care au invatat asta mai mult in familie decit in scoala. Nu cred ca exista un apetit pentru citit care sa surclaseze apetitul pentru scris.

Ca si-n film, si-n literatura ce e mediocru se vinde mai bine. E mai aproape de kitsch si kitschul e mai asimilabil.

Si in literatura, si in film pare ca sinteti necrutator cu realitatea...

Nu e nimic predeterminat, dar sint lucruri pe care le observ, unele ma enerveaza, altele ma amuza, unele ma revolta de-a dreptul si asa ajung ele pe ecran sau in cartile mele. Nu e numai cazul meu. Observ o pleiada de cineasti tineri care practica aceeasi privire fata de realitatea romaneasca.

Apropo de tinerii regizori, aveti incredere in ei?

Spre rusinea mea, nu ii cunosc pe toti. Ei au avut in general o atitudine ostila generatiei din fata lor, lucru de inteles, de altfel. Sint multe lucruri care m-au nemultumit si pe mine, chiar facind parte din aceasta generatie.

Cu adevarat importanta insa este constituirea unei opere si, chiar daca tinerii regizori sint astazi supraapreciati, cred ca ar trebui sa ramina cu capul pe umeri. Peste ani se va vedea ce va ramine din opera lor. Am incredere si in Porumboiu, si in Muntean, si in Mitulescu. Cred ca au revitalizat cinematograful romanesc, care cazuse intr-un marasm din care parea ca nu va iesi niciodata.

Au si critica de partea lor...

Eu nu am deloc incredere in criticarimea asta senila si batrinicioasa care se preumbla asa, ca un cor al orbilor, prin civilizatia romaneasca si pe care numai extinctia biologica ii mai poate opri de la a-si exprima pareri. E nevoie de o critica tinara, care sa fie pe masura baietilor astora care au tisnit in film in ultimii ani.

In ultimul dvs. film nu iertati nimic, nici macar gripa aviara...

Da. Vad ca se stie deja. Eu fac un film intr-un an jumate sau chiar mai mult, am lucrat si opt ani la un film. E timp suficient ca scenariul sa se cunoasca si sa se fure din el, ba material de un clip muzical, ba de o reclama la pasta de dinti... Am permanent astfel de surprize. Acum aud de un clip al Loredanei Groza care ar contine imagini din filmul meu.

E drept ca scenariul meu a stat multa vreme la PRO TV, am avut si un operator care apartine PRO TV-ului. Furaciunea a fost gratuita, nu cred ca faptul ca mi-a ciupit mie din film i-a adus Loredanei Groza mari incasari.

Nu iti fura mare lucru, dar te amarasc pentru ca iti vulgarizeaza ideile. Filmul ataca povestea asta mai mult decit dubioasa cu gripa aviara in care nu am crezut o iota. E vorba despre alte afaceri. Acum aud ca ni se pregateste o pesta porcina. Dar nu mai fac un film si despre asta.

Politica veti mai face?

Niciodata. Mi-a fost insa utila experienta. Mi-am scos material pentru o carte. Am perversiunea asta de a ma baga in lucruri care ma solicita intr-un mod mai inedit.

Cum va explicati ca s-a trecut atit de usor peste „Sistemul nervos“?

In general se trece usor peste filmele mele. „Sistemul nervos“ a luat Premiul „Rosellini“ in Italia, iar „Ambasadori cautam patrie“ a fost in selectia oficiala la Festivalul de la Venetia, lucruri ce nu s-au spus in tara.

Daca intra un filmulet intr-un festivalut in Persia, presa noastra bubuie. Oricum, pe mine nu ma intereseaza clasamentele facute de Valerian Sava. La „Sistemul nervos“ am avut si un distribuitor nepotrivit. Media PRO a facut o treaba execrabila. Cine va dori vreodata sa lucreze cu ei sa ma sune mai intii pe mine.

Doamna Rodica Tapalaga a facut un rol exceptional in „Sistemul nervos“. Ar fi meritat un premiu UCIN.

Cred ca ar fi meritat, dar eu i-am anuntat pe distinsii domni de la UCIN ca nu imi mai las filmele jurizate de ei. Pentru ca „Ambasadori cautam patrie“ a fost judecat de UCIN. Fara sa fiu atent, l-au bagat in concurs si ce si-au zis: „Hai sa ne batem un pic joc de asta“. L-au luat, l-au frecat in miini si l-au desfiintat.

Si atunci mi-am jurat ca UCIN-ul asta nu mai vede de la mine nici un film. La premiile astea e o ocazie minunata de a-ti rezolva frustrarile, de a plati polite, de a administra mici calcaturi pe staif. La asta se reduce la noi un juriu de premiere.

Cind veti avea premiera cu „Legiunea straina“?

Cel mai devreme la inceputul anului viitor.

Credeti ca intrarea in UE va fi benefica pentru film?

Pentru cine are contacte pe afara, cum aud ca are tinarul Mitulescu, va fi foarte bine. Pentru ceilalti va fi ca inainte. Nu stiu daca filmele romanesti se vor vinde in Occident. Nu vad sa existe pe acolo asa un public entuziast pentru filmul nostru.

Cel putin in primii ani nu ma astept la nimic bun de la treaba asta. Sint sigur ca vom consuma produsele lor, cinematografice sau alimentare, si le vom consuma cu mare rivna pentru ca, probabil, altceva nu se va gasi.

Citeste articolul complet in Cotidianul