Zilele astea, zice presa, se sfraseste domnia unui baron de cursa lunga, Marian Oprisan, presedintele CJ Vrancea. Intruniti intr-o sedinta extraordinara, consilierii judeteni, mai putini cei de la PSD, au votat in unanimitate sa-l destituie pe presedinte. S-a semnat, s-a citit (solemn) si s-a parafat, trebusoara pare incheiata. Asa o fi?...
Sa ne uitam in lege, caci, nu-i asa?, suntem un stat de drept. Ce spune textul L. 215/2001?
1. Presedintele CJ se alege de catre majoritatea consilierilor. In schimb demiterea lui nu se poate face decat prin votul unei majoritati de doua treimi. Prevederea asta produce exact aceeasi situatie aberanta care a aparut in Parlament, in urma interventiei partizane si imbecile a Curtii Constitutionale de anul trecut.
Legea noastra fundamentala are o prevedere de bun-simt (copiata ca atare din constitutiile occidentale) care spune ca presedintii Camerelor sunt alesi de acestea; pentru ca ei au rolul de a reprezenta Camerele.
Curtea noastra a decis ca, odata alesi, acesti presedinti nu mai pot fi schimbati pe durata mandatului decat la dorinta lor sau a partidului din care fac parte, inlocuitorii lor fiind numiti (practic) de acelasi partid.
Efectul acestei operatii fanteziste pe textul constitutional este ca presedintii pot fi in situatia de a se opune Camerelor proprii; ocazie cu care ies complet din rolul lor si saboteaza functionarea institutiei pe care o conduc. Exact acelasi efect ridicol il are super-majoritatea ceruta pentru schimbarea presedintelui CJ.
Institutia este astfel lovita de schizofrenie, dedublandu-se: intr-o parte sta presedintele Consiliului, care poate lua decizii semnificative de unul singur, in cealalta stau restul membrilor consiliului, care iau decizii prin regula majoritatii.
In cazul nostru, cu chiu cu vai, opozitia vranceana a reusit sa adune 22 din cei 33 consilieri ca sa-l demita pe Marian Oprisan.
“Cu chiu cu vai” inseamna cu pretul paralizarii functionarii institutiei, plus ca probabil acest sprijin a fost negociat cu anumiti consilieri, negociat in schimbul la cine stie ce... Totusi, din punctul de vedere al majoritatii cerute de lege lucrurile sunt in regula.
2. Cum se convoaca si se conduc sedintele CJ? Aici legea reuseste sa bata la capitolul prostie regulamentele parlamentare. In clipa in care presedintii Camerelor sunt supusi unei proceduri disciplinare, regulamentele prevad ca traseul parlamentar ii ocoleste.
Cererea de perchezitie se trimite direct plenului, ocolind Biroul Permanent unde presedintele e membru si sef; discutiile despre perchezitie sau demitere nu sunt prezidate de cel la care se refera, ci de unul din vicepresedinti. Nimic de acest gen in legea adminstratiei locale.
In mod ordinar, sedintele consiliului sunt convocate si conduse doar de presedinte, chiar si una la care s-ar discuta demiterea lui. Exista intradevar in lege o cale extraordinara de a convoca aceste sedinte ocolindu-l pe seful consiliului, dar calea este explicit menita doar cazurilor de urgenta, calamitati, catastrofe, epidemii
Asta e punctul in care Marian Oprisan spune ca decizia este ilegala.
S-ar putea sa aiba dreptate, desi aceeasi lege spune ca sedintele CJ sunt legale daca s-au intrunit majoritatea consilierilor, si lasa posibilitatea de a se convoca extraordinar consiliul cu enuntul generic “In caz de forta majora si de maxima urgenta pentru rezolvarea intereselor locuitorilor judetului.” Nu stiu daca demiterea presedintelui poate intra aici, e posibil
3. In schimb ma indoiesc ca poate intra aici.
Scrie in lege, Eliberarea din functie a presedintelui consiliului judetean se face prin votul secret a cel putin doua treimi din numarul consilierilor in functie, la propunerea a cel putin unei treimi din numarul acestora, daca a emis, in decurs de 3 luni, cel putin 3 dispozitii care au fost anulate irevocabil de instanta de judecata intrucat au contravenit intereselor generale ale statului ori
ale judetului sau au incalcat Constitutia si legile tarii.” Sic! Nu doar ca se cere o super-majoritate, dar se cere si o conditie intratat de stricta incat are efectul practic al unei interdictii. Aparent, dupa mintea legiuitorului care a scris acest text, odata ales in functie presedintele CJ dobandeste puteri magice, nu mai face deloc greseli, devine infailibil, ca Papa.
Numai asa se poate explica de ce anume un astfel de presedinte nu poate fi demis decat daca a reusit performanta sa incalce legea de trei ori si cel putin cu frecventa de odata pe luna (extraordinara toleranta, nu credeti?).
Aici avem de fapt problema, aici e sistemul ticalosit, aici e cuibul de baroni. Nu in oameni, in Oprisan sau Mischie sau mai stiu eu cine. In legea asta facuta cu piciorul (sau poate cu capul, un cap pervers care a scris cu buna stiinta un astfel de text, urmarind tocmai sa se ajunga la astfel de situatii).
Se conjuga aici problema dupa problema: consiliile judetene au prea multe puteri, presedintii CJ au mult prea multe puteri (ar trebui sa aiba atributii exclusiv in interiorul consiliului, plus cele de reprezentare a institutiei), consilierii sunt alesi pe liste de partid, trebuie o supermajoritate ca sa fie demis presedintele CJ, si asta nu se poate face decat in niste conditii atat de stricte si de absurde, incat - respectand legea - demiterea e practic imposibila.
Pe cat pot eu spune, pe cat pot eu citi in textul de lege, aceasta ultima conditie nu a fost indeplinita in cazul nostru. Daca dl Oprisan va apela la instanta are toate sansele sa i se dea dreptate.