Banii pe care ii primesc arbitrii romani pentru un meci de Liga I nu sunt nici multi, nici putini. Atunci din ce traiesc? Unii din afaceri, altii din salarii. Ei dau o declaratie pe proprie raspundere ca „atentiile” si pariurile nu fac casa buna cu arbitrajul.
La prima vedere e in regula, dar problema este ca nu are cine sa-i verifice. Se merge pe incredere... Este insa clar ca arbitrii care triseaza nu pot face asta la nesfarsit, fara complicitatea federatiei sau a unor cluburi.
Situatia tensionata din fotbalul romanesc a atins cote paroxistice dupa celebrele partide dintre echipele bucurestene de top. Spre deosebire de alti ani, de data aceasta cei mai sifonati au iesit arbitrii, cu numeroase acuze de coruptie. Insa nu se intampla mare lucru.
Practic, dupa balacareala de la televiziuni, la ore de maxima audienta, toata lumea tace si lucrurile o iau de la capat. Nimeni nu este interesat daca este vorba despre o partida strategica sau daca acuzele sunt inventate ori reale. Se platesc amenzi la FRF si toata lumea este impacata.
Un lucru este cert: de la promovarea arbitrilor pe baza de grade de rudenie pana la delegari ale unor brigazi dinainte stiute sau de la afaceri intre patronii de cluburi pana la relatii economice ale antrenorilor este ceva care scapa diriguitorilor fotbalului romanesc. Ceva mai mult decat ca faptul ca umbla Becali, Borcea sau Copos cu geanta de bani pentru a... stimula corectitudinea de la meciurile indirecte.
A fi sau a nu fi... arbitru?
Practic, cei aratati cu degetul sunt arbitrii de la toate esaloanele. Acestia au si alte ocupatii (de altfel un lucru absolut normal), iar daca este sa ne uitam la banii pe care-i castiga, arbitrajul este un hobby sau un microb la fel ca si sportul in care activeaza.
Indemnizatiile sunt foarte mici in comparatie cu orice slujba ar alege si nu ajung nici la un minimum pe economie la divizia B, daca impartim meciurile unui arbitru pe un an.
Sunt si arbitri care au apucat sa se realizeze financiar, iar acum au societati cu activitati care le aduc destule venituri astfel incat sa nu mai arbitreze. Multi dintre ei nu o fac insa, acceptand sa fie injurati si fugariti de conducatorii de cluburi. Asta se intampla din doua motive: ori sunt acontati si au spate asigurat, ori stau extraordinar de bine cu nervii. Dar cu demnitatea cum ramane?
A avea sau a nu avea afaceri
In ultima vreme, semnalele privind afacerile derulate de arbitri cu sponsori ai echipelor de fotbal sunt tot mai multe. De asemenea, relatiile de afaceri dintre conducatorii unor cluburi sau de antrenorii diferitelor echipe au transformat fenomenul sportiv din fotbal intr-un adevarat balci. Foarte scump, e adevarat.
Problema fotbalului romanesc este ca a crescut in credibilitate la casele de pariuri unde au fost introduse chiar partide din Liga a II-a. Logic, au aparut si acuzatii de partide strategice.
Cat castiga un arbitru?
Un arbitru de divizia A poate castiga 450 de euro la un meci arbitrat, desi sunt putini cei care prind partide sap-tamanale. Din aceasta suma ei platesc un impozit de 16%, restul cheltuielilor, cu deplasarea, cazarea si protocolul fiind asigurate de clubul care organizeaza partida.
Prin absurd... un arbitru care bifeaza intr-un campionat toate partidele poate castiga, net, 380 de euro pe meci, deci in jur de 13.000 de euro pe an. Dar asta numai in cazul celor mai buni, adica fara greseli si care obtin delegari meci de meci. Un lucru foarte putin probabil. La acestea se adauga si partidele din Cupa Romaniei si cele organizate de UEFA.
Una peste alta, un arbitru de top poate lua un salariu de maximum 1.200 de euro pe luna, veniturile fiind cumulate doar pe parcursul a opt luni. La acestea se adauga sumele rezultate de la locurile de munca si din dividende de la societatile unde lucreaza.
Un arbitru de Liga a II-a care bifeaza toate partidele poate ajunge la maximum 3.400 de euro pe an si nu-i ramane decat sa se roage sa nu-i ia locul un arbitru trimis disciplinar de la Liga I.
Pariem sau nu pariem?
La intrarea in breasla, arbitrul semneaza un angajament prin care promite ca nu va paria si nu va face afaceri cu cluburi sau societati care sponsorizeaza cluburile. Nimeni nu verifica ulterior aceste lucruri.
Mai mult, la nivelul antrenorilor, jucatorilor sau sponsorilor nu exista niciun regulament in acest sens, astfel ca oricine poate avea o relatie economica cu alt club, alta decat transferul de jucatori. La fel se procedeaza si cu schimburile de jucatori - se platesc sume umflate la transferuri, iar uneori in spatele acestor sume sta si garantia unui rezultat bun in meciurile directe.
