Moneda europeana ne pune la treaba, dar macar nu vom avea parte de „surprizele“ germanilor sau ale grecilor pentru ca sintem deja „euroizati“.
Fie ca vrem sau nu, aderarea noastra la Uniunea Europeana implica automat renuntarea la moneda nationala, mai devreme sau mai tirziu. Aceasta pentru ca nu vor mai exista derogari permanente de la participarea la zona euro, precum cele acordate Danemarcei si Marii Britanii.
Totusi, Tratatul de la Maastricht, documentul care a pus bazele uniunii monetare europene, nu prevede un calendar strict pentru adoptarea euro, lasind acest proces la latitudinea fiecarei tari, in consultare cu Comisia Europeana si cu Banca Centrala Europeana.
In teoria uniunii monetare se spune ca o tara nu poate fi integrata daca n-are o economie la fel de deschisa si de productiva pe cit sint cele ale statelor deja prezente.
Tinta 2012-2013
Romania si-a programat trecerea la euro in intervalul 2010-2013. Atunci crede Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale, ca economia va fi gata sa intre in Uniunea Monetara.
Potrivit criteriilor de intrare in zona euro, impuse prin tratatul mentionat mai sus, ar trebui sa avem un deficit bugetar de maximum 3% din PIB, o datorie publica de maximum 60% din PIB, o rata a inflatiei care sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5% media inflatiei celor mai „bune“ trei tari din anul precedent (in jur de 3%) si, cea mai dura conditie, participarea pentru cel putin doi ani in ERM-2 fara „derapaje“.
ERM-2 este prescurtarea formulei „exchange rate mechanism“, un sistem introdus in 1979 de Comunitatea Europeana ca parte din Sistemul Monetar European, menit sa reduca variatiile cursului de schimb in vederea obtinerii stabilitatii economice in Europa. Cu ajutorul lui s-a pregatit Uniunea Economica si Monetara, materializata azi prin zona euro.
Pentru a dovedi ca poate face fata trecerii la euro, Romania trebuie sa stea in acest sistem ultimii doi ani de dinaintea introducerii monedei unice. Tot ce au autoritatile de facut in aceasta perioada este sa nu lase cursul leului sa fluctueze.
Conform Comisiei Europene, pastrarea unui curs stabil, timp de doi ani, in cadrul ERM-2, presupune incadrarea intr-o banda de variatie de plus-minus 2,25%.
Mai avem de munca
Acum sintem destul de departe de criteriile Tratatului de la Maastricht. Mai precis, singurii indicatori care intra pe „verde“ sint deficitul bugetar, fixat pentru anul acesta la 2,5% din PIB, fata de limita europeana de 3%, si datoria publica, de 16,7 % din PIB, fata de limita de 60%.
Datoria publica a Romaniei a fost caracterizata de mai multe ori drept ridicola, avind in vedere ca la sfirsitul anului 2005, datoria publica se plasa la peste 60% din produsul intern brut (PIB) in jumatate din statele membre.
O alta conditie este ca randamentul mediu al titlurilor de stat pe termen lung calculat pe ultimele 12 luni nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de doua puncte procentuale randamentul aferent titlurilor de stat din primele trei state cu cele mai reduse niveluri ale inflatie.
Cel mai important indicator, prin prisma eforturilor pe care atingerea limitei le pretinde, este inflatia. Tintita anul acesta la 6%, ea ar trebui sa ajunga in jurul anului 2010 la sub 3%. Desi se va reduce mai incet decit pina acum, in ritmurile calculate de BNR, vom avea o inflatie de „promovare“ in jurul anului 2010.
Banca Nationala nu a fost deloc pesimista cind a indepartat atit de mult data estimata pentru trecerea la euro, pentru ca va aparea insa o problema cu inflatia la momentul aderarii.
Integrarea ne... incurca
Statele care au aderat la UE in ultimul val au avut parte de cresteri-soc ale preturilor. In anul aderarii, indicele preturilor de consum a avansat, de exemplu, in Ungaria, de la 4,7% la 6,8%. Primele au crescut preturile produselor alimentare. Din fericire, daca se poate zice asa, Romania va absorbi o parte din soc pe urma alinierii timpurie a accizelor la nivelurile UE.
Totodata este de asteptat o scumpire importanta a intretinerii locuintei si, nu in ultimul rind, o crestere a tarifelor la gaze si electricitate, care vor duce la cresterea costurilor in intreaga economie.
