Nota comuna a comentariilor la cald care au insotit prestatia sefului statului de la editia speciala a emisiunii lui Robert Turcescu a fost aceea ca Traian Basescu a fost plictisitor. Sa nu uitam insa ca rolul de presedinte jucator nu exclude rolul de actor pur si simplu. De purtator de masti adica.
Presedintele Romaniei este un show-man; uneori, e chiar un one-man show. Traian Basescu face parte din categoria personajelor care exista plenar prin excentricitate si prin scandal.
Si-a construit si si-a consolidat cariera de politician jucind roluri greu predictibile, dupa partituri in care improvizatia pare sa fi fost o regula, asumindu-si decizii care au atins cote inalte de spontaneitate, chiar daca unele dintre ele au fost, dupa datele de background, pregatite intens.
Luni seara, intr-una dintre cele mai neobisnuite prestatii mediatice ale sale, cel mai cunoscut locatar al Cotrocenilor a incercat o noua abordare: a vrut - si a reusit - sa fie previzibil; deci, plictisitor.
E un rol riscant, pentru ca el adauga la lunga lista de inconsecvente al caror autor este Traian Basescu inconsecventa suprema: din ferocele „animal mediatic“ care este „animalul politic“ numit Basescu, telespectatorii au vazut stind in fata lui Turcescu un interlocutor mai degraba blind, care s-a abtinut cit a putut sa faca, asa cum ii sta in fire de regula, afirmatii
tari si care a avut grija sa isi inveleasca in cit mai multe straturi de vata eventualele torpile.
Abdicarea (temporara?) de la statutul de producator stahanovist de head-uri, de stiri, de otrava condensata trimisa catre adversarii politici, de momente mediatice antologice da numai una dintre pildele pe care le-a propus ultima iesire semnificativa la televiziune a presedintelui Romaniei.
Numai ca nici aceasta pilda, si nici foarte inspirata (spontana? cu siguranta ca pregatita in cele mai mici detalii) pilda despre intrarea Romaniei in UE ca o intrare intr-un restaurant de cinci stele nu o depasesc - in continut - pe o a treia, nenumita, nici macar sugerata, dar tot mai evidenta.
Simplu spus, aceasta are urmatorul „predicat“: Traian Basescu se odihneste acum, pentru ca si-a consolidat puterea.
a) Seful statului a fost plictisitor, pentru ca nu a fost spumos ca de obicei si b) presedintele Romaniei a fost serios si a atacat teme majore pentru societatea romaneasca sint doua teme impotriva carora se poate argumenta cu succes.
La prima: o parte dintre cei care il critica o fac tocmai reprosindu-i stilul prezidential mai sprintar, atipic, mult prea dinamic, cu dese iesiri in decor (si in circiumi, si in restaurante! sic!). La a doua: Traian Basescu a vorbit despre citeva dintre temele majore, dar de pe pozitii care ii convin, care ii pun in lumina viziunea politica, incarcata cu mult cinism.
Mai greu de atacat e o a treia tema - aceea pe care o subintinde ceea ce am numit pilda suprema, neenuntata, dar tot mai evidenta, oferita de prestatia presedintelui Romaniei: Traian Basescu nu a avut niciodata mai multa putere decit are in acest moment.
PSD e tinut in sah de seful statului, PNL este marcat fatal de rolul de „personaj“ tragic al procesului de disolutie in care se afla; PD e un partid intors cu cheia de la Cotroceni, PC nu poate critica, cu minim succes, nici macar derapajele reale ale adversarilor sai, Becali e (inca?) fascinat de presedinte, iar la PRM lucrurile se rezolva periodic, cu doua-trei dosare aplicate
preventiv dupa capul liderului Vadim Tudor. In fine, zona serviciilor secrete a fost si ea bine indiguita, prin doua numiri strategice.
Faptul ca Traian Basescu detine mai multa putere decit niciodata indica si un faliment, contabilizat la pasivul oponentilor sai: modalitatile de a-l contesta pe care le-am vazut pina acum au fost, fara exceptie, invalidate la proba practica; sagetile (pe care nu le arunca numai liberalii) au devenit boante.
E nevoie de altceva, pentru sanatatea democratiei noastre, inca fragila: de inventarea unor noi instrumente de critica la adresa presedintelui. Sa ne amintim: Traian Basescu ne-a spus de mai multe ori ca asa e firea lui - nu poate sa stea mult timp inchis intre zidurile de la Cotroceni.
Dar si sa privim cu atentie: la voluptatea cu care statea adincit seful statului in scaunul sau, tot de la Cotroceni.
