Valentin Cotarta: Domnule comisar Figel, cum pozitionati Romania inaintea aderarii la Uniunea Europeana in domeniul educatiei?

Jan Figel: Trebuie sa pornim de la analiza indicatoriilor statistici europeni. Studiul la care ma voi referi arata ca in domeniul educatiei primare si secundare, Romania se situeaza undeva peste 70% din totalul populatiei active, adica cei cuprinsi cu varste intre 20-24 ani, au parcurs cel putin nivelul de educatie secundara. Si nu sta rau daca o comparam cu Portugalia, Spania, Malta sau Luxemburg.

Exista deci o resursa umana pregatita pentru a fi absorbita de piata muncii. Ponderea adultilor care urmeaza forme ale invatamantului continuu este insa mult sub limita inferioara a Uniunii Europene. Cand privim insa spre cercetare constatam ca alaturi de Bulgaria, Romania investeste foarte putin in cercetare, mai exact 0,5% din PIB ceea ce este putin.

[c:1:s]Cercetarea nu trebuie numai finantata ci si evaluata pe baza indicatorilor de performanta internationala (n.b. international peer-review). Acestia sunt insa indicatori globali care pe de o parte arata ca populatia urmeaza in majoritate un ciclu secundar de educatie iar ca cercetarea este subfinantata dar si neevaluata.

Nu avem insa si indicatorii calitativi, adica aceia care sa exprime si valoarea actului educational.

Daca privim la rata abandonului scolar aceasta este in crestere in perioada studiului 1993-2003, ajungand ca in anul 2003 sa fie de 20%. Din punctul nostru de vedere aceasta rata trebuie sa se situeze undeva la maxim 10% si sub acest aspect aveti de identificat cauzele.

Nu doresc sa spun ca tari precum Slovacia, Cehia sau Polonia au atins aceasta rata a abandonului de 10% dar sunt foarte aproape de acest obiectiv.

In privinta rezultatelor la testele Pisa efectuate pe grupuri reprezentative de elevi, Romania inregistreaza rezultate foarte mult sub media europeana, iar aceasta poate proveni de la continutul curricular sau din procesul de evaluare al elevilor ori calitatea predarii.

Se impune in cazul Romaniei abordarea unor politici mai coerente pentru educatie si cercetare pentru ca implicatiile vor fi la nivel economic, costuri mari si un risc ridicat de ineficienta.

Valentin Cotarta: In opinia Comisiei Europene, care trebuiesc sa fie noile abilitati pe care trebuie sa le ofere scoala din Romania?

Jan Figel: Europa este un spatiu multicultural si multilingvistic. De aceea, romana si bulgara vor deveni si ele limbi europene. Deja peste 300 de functionari europeni invata limba romana. Comunicarea in spatiul comunitar este insa altceva. De aceea invatarea limbilor de larga circulatie europeana trebuie sa devina o prioritate in curricula scolilor si universitatilor din Romania.

Comisia a investit prin programul de preaderare in aceasta directie. Ramane se evaluati singuri eficienta.

(...) Imi place sa sper ca Ministerul Educatiei a trecut deja la curicula care sa includa invatarea limbilor de larga circulatie europeana. Institutiile romanesti insele vor trebui sa lucreze direct, inclusiv pe baza legislatiei europene.

Comisia Europeana va supune in curand Parlamentului European directiva calificarilor si a competentelor minimale - "European Qualifications Framework" (EQF) - pe 8 grupe valorice si care va fi mijlocul prin care sistemele de educatie vor trebui sa se adapteze pietii muncii si care va deveni obligatorie si pentru Romania.

Valentin Cotarta: Este cunoscut faptul ca in tarile in tarile din Est, datorita centralismului, managementul este punctual slab in majoritatea institutiilor. Cum poate ajuta Comisia Europena, tarile nou intrate sa-si imbunatateasca managementul universitar de cercetare si educatie?

Jan Figel: Tarile candidate in foarte multe cazuri pun accent pe cantitate in locul calitatii sistemului educational. M-am intalnit aici cu ministrul dvs. al educatiei (n.b. era vorba despre Mircea Miclea). Mi-a vorbit despre mai multe proiecte prin care doreste sa puna accent pe calitate, mai exact mai multa calitate si mai putina cantitate.

[c:2:d]Avem resurse limitate mai ales in plan financiar si aceasta nu este doar o problema a Romaniei este chiar la nivel european. Criteriile de calitate trebuiesc sa fie dinamice si niciodata nu trebuie revenit asupra lor.

De aceea, evaluarea calitatii actului educational trebuie sa treaca din sarcina statului care o gaseste adesea suficienta, in gestiunea unor organisme independente acreditate (n.b.

europene sau nationale) si stabile care sa exercite acest proces foarte transparent.

Statul trebuie sa investeasca in politici care sa conduca spre caliate dar nu organismele sale sa o si controleze. Statul trebuie insa sa aiba expertii capabili sa analizeze indicatorii de calitate. Atat! Restul este conflict de interese si aceasta este politica Comisiei pe care o transmitem statelor membre.

Nu trebuie sa avem ca obiectiv un numar cat mai mare de profesori universitari, trebuie sa avem din contra mai putini dar foarte buni dupa criterii cat mai riguroase. Din contra, este mai bine ca o universitate de ex. cu 20.000 de studenti sa aiba sa spunem 100 de profesori, dacat 3000 pentru ca, 3000 reprezinta o cantitate si nu o calitate.

Profesorul este acel lider de scoala si acestia sunt foarte putini in fiecare tara. In fond vorbim despre o piramida logica a valorilor in care baza sa o formeze asistentii, doctoranzii si preparatorii si nu profesorii. Numarul de doctoranzi si calitatea tezelor este iata un criteriu de calitate.

Un numar mic de profesori nu presupune un numar mic de doctoranzi pentru ca doctorate pot coordona toti cercetatorii seniori (n.b. adica doctori cu minim 10 ani vechime in cercetare) care au rezultate stiintifice vizibile international.

Avem la nivel european cateva documente de referinta, Bolognia si Copenhaga. Ele trebuiesc doar implementate. (...)

Pledez deci pentru mai multa reforma in vederea crearii eficienteti actului educational si mai multe fonduri publice si private pentru educatie.

Romania nu participa la programul european de eLearning

Valentin Cotarta: Romania nu este participanta in programul european de eLearning pe care il coordoneaza directoratul de educatie. Cum comentati acest aspect, in pragul integrarii europene?

Jan Figel: Nu are cum sa fie o greseala a Uniunii Europene, este cu siguranta o scapare a guvernului care trebuie remediata. Toate tarile candidate au dreptul sa participe la acest program si la accesarea fondurilor sale. Aceasta se face insa in anumite conditii. Eu personal incurajez Romania sa participe la acest program.

Calculatoarele sunt numai niste cutii. Fara continut educational, de management scolar adica fara soft dedicat, discutam despre niste cutii, fire si ceva soft. Este o greseala sa ai program prin care sa distribui in scoli calculatoare pentru ca perimarea lor tehnica este foarte rapida si nu se justifica investitia.

Calculatoare pe care exista continut educational, da, iar conexiunea la Internet este un alt factor de valoare adaugata. Trebuie sa incurajam elevii sa comunice intre ei, sa faca proiecte comune indiferent ca se afla in Romania sau in oricare alta tara europeana.

Valentin Cotarta: Puteti recomanda cateva modele de succes in ceea ce priveste utilizarea eLearningului in scolile europene? Leg aceasta intrebare de faptul ca Romania a demarat un proiect national de eSchool.

Jan Figel: Nu pot sa dau un exemplu anume. Sunt foarte multe sisteme, traditii si modele. Intr-o familie cu o asa dimensiune culturala cum va fi Uniunea Europeana este bine sa fi inauntru ca sa poti invata de un altul. Educatia este doar fereastra.

A invata sa inveti este un topic atat pentru elevi, studenti cat si pentru politicieni si universitari. Putem lua ca exemplu Finlanda, nu intamplator. Finlanda este un lider european in multe domenii inclusiv educatia si cercetarea. Ei au utilizat informatizarea ca un sistem integrat: pentru a face reforma scolii, pentru transferul de cunostiinte pentru acces la cunoastere.

Iar cunoasterea cuplata cu inovarea, cunoasterea cuplata cu cercetarea este cheia prin care urmarim atingerea obiectivului Lisabona. Nu exista deci rezultate miraculoase, ele sunt rezultatul unor politici logice si coerente, a unor investitii bine gandite pe care trebuie sa le faca orice tara membra.

[c:3:s]A astepta totul de la Bruxelles, a critica UE ca este prea lenta prea birocratica este metoda cea mai usoara dar nu este cea corecta.

Cand auzi tari vorbind cat de complicata este UE, cate proceduri trebuiesc urmate, cata birocratie se uita faptul ca UE este responsabila numai pentru a crea competia si competivitatea si nu are deocamdata un rol decizional in educatie si cercetare la nivelul tarilor.

Noi, Comisia Europeana putem sa invitam statele membre la dezbateri sa le sugeram anumite lucruri dar nu avem putere de decizie. Este rolul fiecarui stat membru sa opteze pentru sistemele de educatie cele mai performante si eficiente in raport cu piata muncii.

Romania daca isi va lua drept bun exemplu, vechiul sistem, fara a-l reforma si adapta la piata muncii, evident ca nu va avea succes irosind doar fondurile publice.

Nu am fost informat de oficialii romani despre programul eSchool (n.b. SEI) lansat de Romania, dar va felicit daca l-ati lansat. Rezultatele lui vor fi evidente peste cativa ani. Un astfel de proiect ajuta atat profesorii sa-si pregateasca cursurile dar mai ales pe elevi.

Totul este sa gasesti mijloacele prin care sa elimini handicapul majoritatii profesorilor de a folosi calculatorul. Dar cel mai mare avantaj vine din utilizarea Internetului pentru a pune elevii in contact unii cu altii indiferent de tara din care provin. Ei invata uneori mai bine unii de la altii pentru ca sunt eliminate barierele de comunicare cu profesorul.

Profesorul trebuie sa se axeze pe fixarea cunostintelor in raport cu predarea cantitativa. Iar predarea cantitativa este provine din vechiul sistem de educatie. Profesorii trebuie sa invete cum sa-i invete pe elevi.