Anuntat triumfalist drept o mare reusita, testul nuclear al Coreei de Nord a incremenit toata suflarea. Ca si cum n-ar fi de ajuns amenintarile si nesiguranta de fiecare zi, tot mai prezente, tot mai apasatoare, lumea in care traim se confrunta cu un nou pericol. Iar clubul exclusivist al tarilor nucleare va fi, probabil, nevoit sa includa si cenusareasa nord-coreeana.

Date despre ce s-a intamplat in situl ascuns in provincia Hamgyong, in afara celor atent filtrate si difuzate pe sponci de agentia oficiala de stiri, nu prea sunt. Transformata de decenii intr-un bastion izolat al comunismului asiatic, in forma sa cea mai aberanta, Coreea de Nord ramane, asa cum s-a dovedit si ieri, o necunoscuta.

Nu poti decat ghici, de la distanta, ce sacrificii a presupus construirea si testarea unei astfel de arme costisitoare, pana acum apanajul marilor puteri, pentru cei aproape 23 de milioane de coreeni, incercati de ani de zile de foamete, de lipsuri si redusi la tacere de un sistem represiv de temut.

Daca, asa cum sustin unii analisti, Coreea de Nord e condusa in realitate de militari, actualul lider Kim Jong Il fiind doar o marioneta in mainile generalilor, se poate lesne presupune ca efortul de reechilibrare a raportului de forte, pe plan mondial, cum justifica Phenianul testul de ieri, ascunde in realitate intentii belicoase. Iar prima vizata ar fi "jumatatea" de la sud.

Dezmeticita dupa soc - unele cancelarii mai sperau sa gaseasca o solutie diplomatica dosarului nord-coreean -, comunitatea internationala a condamnat, vehement, Phenianul.

Mai departe insa optiunile de moment sunt restranse. "Statele Unite nu vor accepta o Coree de Nord nucleara", avertiza, cu putine zile in urma, Cristopher Hill, negociatorul american in dosarul nuclear nord-coreean. Pus in fata faptului implinit, Washingtonul e obligat acum sa ia in calcul o eventuala interventie militara.

Numai ca, odata lansat conflictul, nu se stie ce rezistenta vor opune cele 1,2 milioane de militari nord-coreeni, si la cat s-ar ridica, in vieti si alte pagube colaterale, pretul capitularii. In plus, nici China, nici Coreea de Sud, nici majoritatea statelor europene nu sunt (inca) dispuse sa sustina solutia militara. O reactie anemica sau temporizata poate avea insa si ea consecinte nefaste.

Acum, cand de principiul proliferarii s-a ales praful, la fel ca si de tratatul care-l consfintea, lumea se poate astepta la o nedorita reactie in lant. Sfidarea Phenianului va da apa la moara Teheranului, iar teama de un vecin imprevizibil si periculos va servi drept pretext unor ambitioase state asiatice, cum sunt Japonia sau Taiwanul, sa-si dezvolte propriul program nuclear.

Pe vremea razboiului rece, in limbajul diplomatic al vremii era des uzitata formula "echilibrul terorii". Arsenalele relativ egale si la fel de periculoase de care dispuneau cele doua tabere aveau mai degraba rol de descurajare decat de intaratare.

Acum, dupa un deceniu de relativa liniste, intrerupta doar de razboaie locale, intretinute atat cat sa nu rugineasca armele si sa nu dea faliment complexurile militar-industriale, balanta s-a inclinat, brusc, de partea terorii. Ultima greutate a adaugat-o, ieri, Phenianul.