Presedintele Parlamentului Ungariei, Szili Katalin, participa, astazi, la Cluj-Napoca, alaturi de intreaga conducere UDMR si de parlamentarii Uniunii, la manifestarile dedicate implinirii a 50 de ani de la izbucnirea revolutiei din 1956 din tara vecina.

Manifestarile reunesc, din nou, conducerea UDMR, gradul de asteptare fiind ridicat pentru lamurirea unei alte probleme - autonomia - si nu doar o comemorare a victimelor revolutiei.

Asteptarile sunt la cote inalte atat in sanul comunitatii maghiare, cat si romane, pentru ca ridicarea problemei autonomiei Tinutului Secuiesc a depasit ingustele rame ale manifestarilor radicalilor din UDMR ori din Uniunea Civica Maghiara (UCM).

Problema autonomiei Tinutului Secuiesc a capatat, in ultima perioada, accente stridente, de campanie electorala, mai ales dupa ce liderul UDMR, Marko Bela, nu mai rateaza nici o aparitie publica in care sa nu faca apologia respectivei autonomii.

Daca urmarim declaratiile liderului UDMR (considerat pana mai deunazi un moderat), obiectivul asumat al formatiunii politice este obtinerea autonomiei teritoriale in zonele locuite majoritar de maghiari, in Tinutul Secuiesc, care se intinde pe trei judete - Harghita, Covasna si Mures -, pe principiul autoorganizarii pe criterii etnice, motivat de dreptul istoric al natiunii maghiare asupra

pamantului natal. In fond, conceptul de pamant natal este cuprins in Programul politic al UDMR, atribuindu-i-se un rol important: Maghiarii doresc sa-si pastreze si pe mai departe identitatea nationala; nu vor nici sa emigreze, nici sa fie asimilati de natiunea romana; pentru aceasta ei trebuie sa dispuna de un sistem de autoadministrare garantat de mijloacele dreptului public.

Maghiarii din Romania se considera minoritari exclusiv din punct de vedere numeric, socotind pamantul natal drept patria lor proprie la a carei dezvoltare economica si culturala contribuie si ei din plin. UDMR considera dreptul la pamantul natal ca fiind un drept individual si colectiv fundamental si sprijina, consolideaza si sporeste comunitatea maghiara pe pamantul natal.

Sustenabilitatea economica

In afara tezei pamantului natal, care nu-si gaseste echivalent juridic in actualul cadru legislativ romanesc, propovaduitorii autonomiei teritoriale invoca si cel mai important argument: cel economic.

O mai mare autonomie teritoriala reala inseamna ca banii sa ramana acolo, ca deciziile sa se ia acolo, ca nu Bucurestiul sa hotarasca daca o scoala trebuie infiintata in Tara Motilor, in Secuime ori in Constanta si oamenii de acolo sa hotarasca acest lucru, declara, ieri, de la tribuna Senatului, Gyorgy Frunda.

Senatorul UDMR a aratat ca autonomia teritoriala este o notiune permisa de lege, care face referire la acordarea de competente sporite unitatilor administrativ-teritoriale.

Parlamentul ar trebui, pe baza principiilor delegarii si subsidiaritatii, sa derobeze de anumite lucruri comunitatile locale, sa le incredinteze organelor de decizie ale acestor judete mai mari sau regiuni si sa existe organe de implementare a deciziilor luate, considera Frunda.

Ideea ca un procent mai mare din venituri sa ramana la unitatea administrativ-teritoriala care ii produce nu este, insa, totdeauna benefica in contextul general.

Secretarul de stat clujean din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, responsabil cu reforma administratiei publice locale, Liviu Radu, ne-a declarat, ieri, ca solutia ramanerii unui procent mai mare din veniturile pe care le realizeaza o unitate administrativ-teritoriala nu duce, intotdeauna, la cresterea bunastarii respectivei unitati, in schimb exista posibilitatea de a crea pungi permanente de saracie.

In opinia secretarului de stat, veniturile unei localitati ori judet, fiind strict legate de activitatile economice ale zonei, impun o interventie de la bugetul central in cazul zonelor mai sarace, pentru ca acestea sa nu ramana in urma.

In masura in care se decide o autonomizare mai radicala, zonele respective ar putea avea probleme financiare, pentru ca, in general, comunitatile cu venituri mai mici au si probleme structurale care impiedica ajungerea din urma a celor mai avansate fara un suport de bugetul central, considera Liviu Radu.

O alta problema care, de regula, nu este luata prea des in considerare este cea a resurselor umane. In mod logic, un oras precum Clujul atrage cele mai multe resurse umane capabile sa produca profit. Migratia resurselor umane catre zone mai sarace ori fara activitati economice serioase nu poate, in nici un caz, sa fie considerata o regula.

Prolifereaza iluziile si cliseele

Directorul de cercetare al Societatii Academice Romane (SAR), Sorin Ionita, considera, la randul sau, ca argumentul redistribuirii resurselor intr-o zona autonoma ar trebui sa primeze.

Argumentele care se refera la specificul cultural al secuimii, la o anume identitate de grup pastrata ca atare chiar sub monarhia austro-ungara, cred ca merita atentie si trebuie luate in considerare cu seriozitate. Alaturi de acestea, apare insa si argumentul redistributiei de resurse in cadrul statului roman, care se zice ca ar fi net defavorabil zonei secuiesti.

Dupa cum spunea un lider din zona la inceputul acestui an, vrem ca taxele si impozitele noastre sa se intoarca inapoi la noi, nu sa sustina zonele sarace ale Moldovei. (?) Astfel ca, in continuare, prolifereaza iluziile si cliseele, precum acela ca Tinutul Secuiesc e o zona potential bogata de unde pleaca bani catre alte zone ale Romaniei.

De fapt, e una din cele mai sarace si subventionate regiuni, precizeaza Ionita intr-un studiu dat publicitatii in acest an.

Redistribuirea resurselor acopera saracia

Redistribuirea resurselor are o componenta bugetara care reglementeaza, pe modelul statelor Uniunii Europene, coeziunea economica intre regiuni, respectiv intre judete, cu scopul evitarii decalajelor intre acestea.

In principal, fiecare unitate administrativ-teritoriala contribuie la bugetul consolidat al statului prin trei forme mari de taxe: taxa pe valoarea adaugata (TVA), accizele si o cota de 18% din impozitul pe profit.

Evident, cu cat acesti trei parametri sunt mai slabi, contributia unitatii administrativ - teritoriale la bugetul statului este mai mica, in aceste conditii trebuind ajutata pentru ca nu se poate sustine economic singura. Studiul statistic al SAR demonstreaza ca judetele Tinutului Secuiesc sunt departe de a se putea sustine autonom din punct de vedere financiar.

Adevarul este ca, asa cum reiese din incasarile bugetare, Tinutul Secuiesc, inteles in sens larg ca incluzand judetele Harghita, Covasna si Mures, se plaseaza sub media nationala ca nivel al veniturilor proprii pe cap de locuitor ale judetelor si localitatilor.

Daca excludem Muresul, judetele Harghita si Covasna nu sunt mult peste media Moldovei ca incasari la bugetele locale.

Cum aceste venituri proprii ale autoritatilor locale includ impozitele pe terenuri, cladiri, vehicule, precum si cota-parte fixa din impozitul pe veniturile personale (IVG) ale cetatenilor cu loc de munca in circumscriptia respectiva, ele constituie cea mai buna masura a fortei economice reale a unei regiuni.

Fara aceste venituri proprii, autoritatile locale fie nu au cu ce sa finanteze serviciile locale, fie depind de transferurile speciale prin intermediul bugetului national, adica au autonomie scazuta, apreciaza directorul de cercetare al SAR.

Harghita, abonat fruntas la visteria publica

Sorin Ionita explica de ce un judet ca Harghita nu poate emite pretentii la sustenabilitate economica proprie: Cota de IVG este chiar folosita incepand din 1999 de Ministerul de Finante pentru asa-numitul proces de echilibrare financiara: conform unei formule precizate de lege, judetele si localitatile unde IVG/cap e mic primesc automat sume mai mari din transferuri de la centru.

Deci exista un indicator destul de precis al starii economiei si finantelor locale, iar noi il folosim deja ca instrument de politica de alocare.

Or, de cand s-au introdus aceste politici de tip modern, Tinutul Secuiesc depinde masiv de transferurile de redistributie, ca mai toate judetele tarii de altfel, cu exceptia primelor sase-sapte din ierahia prezentata in grafic (plus, desigur, municipiul Bucuresti).

Cel mai mult depinde Harghita, care de la 58 euro/locuitor venituri proprii, ajunge la 181 euro/locuitor total venituri dupa redistribuiri si finantari suplimentare, urcand in ierahie de pe locul 23 pe locul 15 Harghita se numara, astfel, printre judetele cel mai puternic subventionate din Romania, alaturi de Vrancea, considera Sorin Ionita.

Din punct de vedere economic, deci, autonomia pentru Tinutul Secuiesc ar insemna falimentul acelei zone sau, daca nu, o severa ramanere in urma fata de celelate regiuni, lucru ce nu se accepta nici in UE, la care fac referire atat de des autonimistii.

In acest context al integrarii in UE, specialistii considera necesara descentralizarea, insa trebuie urmarita si o dezvoltare fara sincope prea mari intre unitatile administrativ-teritoriale.

Descentralizarea trebuie sa fie una rezonabila, asigurand un echilibru al resurselor, pentru ca, altminteri, e usor sa accezi in Europa cu Bucurestiul, Valea Prahovei, litoralul, Timisoara si Clujul, lasand restul tarii de izbeliste, a conchis, in studiul sau, Ionita.

La randul lui, liderul UDMR Cluj, Laszlo Attila, unul dintre intiatorii reformei in UDMR, recunoaste ca este foarte dificil de sustinut o idee de autonomie teritoriala pentru judete precum Covasna ori Harghita. In Transilvania sunt doua judete care nu-si prea fac treaba din punct de vedere economic, iar acestea sunt chiar Harghita si Covasna.

Desigur, toata lumea ar vrea sa-i ramana cat mai multi bani din ce produce, dar cand nu produci este foarte dificil sa te poti alinia de unul singur la celelalte judete din Transilvania, apreciaza Laszlo Attila.

Ce vor autonomistii

Principalele revendicari ale autonomistilor maghiari din Romania au fost formulate in Rezolutia Adunarii Nationale a Secuilor (ANS) din 18 iunie 2006, de la Ditrau. Cerintele secuilor, pe baza carora liderii UDMR insista in ultima vreme in discursurile autonomiste, sunt formulate in felul urmator:

  • ANS declara dreptul la autodeterminare a poporului secuiesc, parte integranta a natiunii maghiare si, pe baza acestui drept, autoguvernarea interna a Tinutului Secuiesc;
  • ANS stabileste limitele provizorii ale Tinutului Secuiesc, cuprinzand scaunele secuiesti istorice, asa cum au fost prevazute in propunerea legislativa cu privire la Statutul de Autonomie al Tinutului Secuiesc, adoptata de Consiliul National Secuiesc;
  • ANS declara vointa secuimii la autoguvernarea Tinutului Secuiesc in cadrul statului si enunta urmatoarele principii:

    - Egalitate deplina si efectiva tuturor locuitorilor si popoarelor din Tinutul Secuiesc

    - Poporul secuiesc are dreptul de a se instrui, administra si judeca in limba sa proprie prin indivizii alesi din sanul sau, are dreptul de a beneficia de mijloacele de protectie necesare pastrarii identitatii sale nationale, are dreptul de a fi reprezentat in corpurile legiuitoare in proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc si de a dispune de organele administrative, deliberative, executive si legislative proprii

    - Reinfiintarea regiunii istorice, care reprezinta nivelul adecvat al realizarii efective a principiilor subsidiaritatii si autoguvernarii, principii care in procesul de aderare la Uniunea Europeana trebuie sa fie luate in considerare

    - Asigurarea puterii le nivel regional, care dispune de autoritate deliberativa constituita prin mijloace democratice, de o larga autonomie si de mijloacele necesare exercitarii competentelor de autoguvernare

    - Egalitate pentru fiecare cult religios recunoscut de stat

    - Autonomie economica si financiara

    - Retinerea in Tinutul Secuiesc a 90 % din impozite

  • ANS revendica inceperea tratativelor din partea presedintelui, Parlamentului si Guvernului Romaniei cu Consiliul National Secuiesc despre infiintarea Tinutului Secuiesc ca regiune autonoma administrativa si semnarea tratatului, avand ca obiect recunoasterea autonomiei Tinutului Secuiesc pana in data de 30 septembrie 2006.

    In cazul nerealizarii acestui tratat, cheama Consiliul National Secuiesc sa convoace, in toamna anului 2006, Adunarea Nationala a Secuilor in scopul stabilirii masurilor de exercitare a dreptului la autodeterminare a poporului secuiesc, sa revendice de la Marile Puteri care au semnat Tratatul de la Trianon remedierea lezarii drepturilor colective ale maghiarilor din Transilvania si ale secuilor,

    care dureaza de 86 de ani, sa faca demersuri pe langa Natiunile Unite, pe langa Uniunea Europeana pentru garantarea printr-un tratat a statutul autonom al Tinutului Secuiesc, ca mod de recunoastere a dreptului la autodeterminare a poporului secuiesc.

    Argumentele anti-autonomistilor

    O propunere legislativa privind Statutul de Autonomie a Tinutului Secuiesc, elaborata de Consiliul National Secuiesc (CNS), condus de Csapo Jozsef, a primit avizul negativ al Consiliului legislativ, fiind prezentate urmatoarele argumente:

  • propunerea legislativa contravine flagrant ordinii constitutionale a statului roman;

  • proiectul nu tine seama de dispozitiile Legii fundamentale a statului, potrivit carora Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil;

  • suveranitatea nationala apartine poporului roman, astfel, nici un grup si nici o persoana nu poate exercita suveranitatea in nume propriu;

  • prin propunerea legislativa se doreste existenta unui teritoriu rupt de statul national unitar si indivizibil;

  • propunerea depaseste granitele constitutionale: limba materna, adica limba maghiara, se doreste a avea acelasi statut (in Tinutul Secuiesc) ca limba oficiala a statului, iar in justitie actele sa fie redactate in limba materna;

  • caracterizeaza ca neconstitutionala crearea Consiliului de Autoadministrare a Regiunii Autonome, atribuirea unui patrimoniu distinct, inclusiv a unor bunuri din domeniul public si respectiv alocarea resurselor financiare unor entitati politico-administrative ce nu se regasesc in categoria unitatilor administrativ-teritoriale.