Motto:"Nu doream altceva decat sa gasim fericirea".
Angyal Istvan (lider grup, executat)
Din arhive adunate
Istoria postbelica consemneaza extinderea ideologiei comuniste, prin forta, in statele aflate in prima linie. Protectia asteptata de la statele occidentale a fost o himera, dupa celebrul acord de la Yalta. Manipulate de Axa pe perioada conflagratiei, acestor tari le-a venit randul sa cunoasca, en-detail, razbunarea si teroarea bolsevica.
Moartea lui Stalin, care a dat sperante pentru o deschidere reala catre democratie, s-a transformat intr-un joc revansard intre liderii politici comunisti. Anul acesta se implinesc 50 de ani de la prima mare incercare a unui popor subjugat de a se debarasa de o ideologie totalitara impusa.
Omagiind acest eveniment, in primavara acestui an, ca prima manifestare de amploare antisovietica, seful diplomatiei americane, Condoleezza Rice, remarca: "... in cele 12 zile (23.10-04.11 1956 - n.a.) maghiarii si-au intrezarit drumul spre libertate. Inarmata cu dorinta de libertate, populatia s-a rasculat impotriva uriasei URSS. Au invadat inchisorile, au eliberat detinutii politici.
Au cucerit radioul national si au transmis in eter muzica lui Beethoven si Mozart... Au visat un nou viitor pentru Ungaria, unde ei, cetatenii acestei tari, sa-si hotarasca liberi destinul, fara frica unei invazii externe sau a vizitelor securitatii in miez de noapte.
Dupa 12 zile tancurile sovietice au intrat in Ungaria, trimitand la moarte mii de persoane, iar alte zeci de mii au fost trimise in Siberia...".
Acest '56 a intrat in istorie, la nivel mondial, ca o perioada de evenimente contradictorii.
Incercarea disperata anglo-franceza de a nu pierde controlul asupra Canalului de Suez a fost pusa in contrapartida cu Jocurile Olimpice de la Melbourne - Australia, manifestare sportiva care, in spiritul coubertian, trebuia sa se desfasoare in pace si intelegere intre popoare.
Un '56 marcat de excesivul adapost antiatomic al presedintelui american Eisenhower si luptele, adesea fratricide, de eliberare coloniala si de independenta ale tarilor din lumea a treia, finantate si inarmate de cele doua blocuri.
Dar cel mai interesant eveniment, care a generat sau stimulat miscarile prodemocratice din estul Europei a fost un raport. Raportul de activitate al CC al PCUS prezentat de Hrusciov pe 14 februarie 1956.
Ca urmare a acestui raport, la Budapesta, intelectualii adunati in jurul Cercului Petofi au dezbatut "semnalul destalinizarii" animati de spirit progresist, democratic.
Ungaria comunista cunoscuse, prin liderii promovati de sovietici (Rakosi, Gero), o teroare constanta culminand cu exterminarea unor politicieni comunisti care incomodau. Condamnarea si executarea lui Rajk Laszlo reprezinta doar un exemplu.
Revolutia maghiara din 1956 a fost un exercitiu de mandrie si onoare masacrat de Armata Rosie. Din pacate, sprijinul Occidentului a fost inexistent, fapt justificat partial de acerba cursa a inarmarilor declansata in urma instalarii Cortinei de Fier.
Desi populatia Romaniei a fost solidara cu miscarile de eliberare din Ungaria, conducerea PMR, Dej personal, s-a oferit sa sprijine Uniunea Sovietica pentru inabusirea Revolutiei.
De fiecare data cand sovieticii au avut o criza politico-ideologica, aceasta s-a rasfrant si asupra tarilor aflate in sfera lor de influenta.
In 1953, la Berlin, revendicarile stradale, in special cu caracter economic, au fost "rezolvate" de partid si STASI, fara interventia Moscovei, dar cu metodele acestora.
Miscarile poloneze din vara anului 1956, sustinute de un grup reformator in frunte cu Gomulka, erau tot de factura economica, dar aveau si conotatii politice, in special privind retragerea armatei sovietice.
Hrusciovizarea destalinizarii
La 12 ani de la intrarea Armatei Rosii in Ungaria, populatia acestei tari, ca si a celorlalte state intrate sub influenta URSS, era satula de "binefacerile" comunismului. Implementarea metodelor stahanoviste in economie si agricultura, dar si, mai grav, in politica si aparatul represiv politienesc a dus la aceleasi rezultate ca la Moscova: o parte a populatiei face foame, o parte puscarie.
Lozinca "Proletari din toate tarile..." s-a transformat in "Nu vrem: insemne staliniste, cote agricole, limba rusa obligatorie, armata eliberatoare de ocupatie, economie stahanovista!", la schimb, ca la orice revolutie, cu libertati cetatenesti si de alta natura (inclusiv un nou premier in persoana reformatorului Nagy Imre).
Primul ministru Nagy, recent numit, sustine ca stapaneste situatia, desi pe monumentalul soclu mai tronau doar cizmele "tatucului", iar simbolurile bolsevice nu mai existau.
Constient de riscuri, Hrusciov face, intre 1 si 3 noiembrie, o cursa contra cronometru de solidaritate frateasca in tarile subaliate Polonia, Cehoslovacia, Romania, Bulgaria si recent imprietenita Iugoslavie pentru a le informa despre evenimente, mai putin despre interventia armata din Ungaria. De asemenea, isi avertizeaza toti liderii din "bloc" sa previna orice manifestare similara.
Dej, care dupa ordinul de destalinizare avea temeri serioase legate de scaunul sau de la conducerea PMR, docil si perfid, isi ofera serviciile neconditionat. Mai mult, speriat ca miscarile se pot extinde si in Romania, respectiv Ardeal, pregateste trupele de securitate pentru a suprima orice manifestare potrivnica regimului.
In acelasi timp ii trimite la Budapesta pe Walter Roman si pe Aurel Malnasan pentru a avea o informare mai precisa asupra evenimentelor.
