In 2000, Fondul National de Investitii dadea faliment, si peste 300.000 de oameni au ramas fara bani. „Taticul“ FNI era SOV. Banca Agricola investea milioane de dolari in FNI, iar la Fondul National de Acumulare, investitorii erau dusi de nas in ceea ce priveste valoarea unitatilor de fond. „Taticul“ FNA era tot... SOV.
Din doua banci, Banca de Investitii si Dezvoltare si Banca Romana de Scont, dispareau sume importante de bani fara ca cineva sa se sesizeze. Iar cand a facut-o Banca Nationala, era prea tarziu. „Taticul“ BID si BRS tot... SOV.
De sase ani, justitia se chinuieste sa rezolve o ecuatie de gradul unu... cu cinci necunoscute: FNI, FNA, BA, BID, BRS. Cheia problemei este cu adevarat Sorin Ovidiu Vantu? A incalcat sau nu legea in toate aceste afaceri? Unde au disparut aproape 350 de milioane de dolari?
Saptamana trecuta, Tribunalul Bucuresti a promis solemn ca in trei luni se va judeca (din nou) procesul FNI. E vorba doar despre dosarul in care „guest-star“ este Maria Vlas, nu si Sorin Ovidiu Vantu.
Pare greu de crezut, dar... Investitorii prezenti in sala de judecata au protestat vehement fata de tergiversarea cazului, suparati ca „principalii vinovati“ au scapat de pedepse. Cine sunt acestia veti vedea in continuare.
ABC-ul afacerilor marca SOV
Totul a pornit de la Gelsor, o societate care a fost infiintata in 1995 de Gelu Teodorescu (profesor de matematica la Universitatea din Iasi) si Sorin Ovidiu Vantu. Un an mai tarziu, urma prima mare lovitura: fabrica de seringi de unica folosinta SANEVIT Arad, una dintre primele societati listate la Bursa. Gelsor a cumparat masiv acti-uni la pretul minimal. De ce a facut aceasta achizitie?
Simplu. SANEVIT avea exclusivitate de la Ministerul Sanatatii pentru vanzarea produselor sale in sistemul sanitar. Logic, dat fiind ca afacerile fabricii mergeau ca pe roate, pretul actiunilor a urcat spectaculos.
Coincidenta sau nu, Gelsor a vandut participatia sa la SANEVIT cu doar cateva zile inainte ca Guvernul sa decida ca nu este normal ca statul sa cumpere seringi numai de la un singur producator, fara licitatie. Profitul rezultat din vanzarea la timp a actiunilor a fost uluitor.
Cei care au cumparat (printre care si SIF Muntenia) au avut surpriza sa constate, in scurt timp, ca actiunile nu valoreaza mare lucru in conditiile in care nu mai este unic furnizor. Concurenta pe piata era acerba...
Cat despre Gelsor, se spune ca profitul rezultat in urma afacerii SANEVIT a fost de aproape 15 ori mai mare decat suma investita initial.
SANEVIT a fost doar „incalzirea“ pe care Sorin Ovidiu Vantu si-a facut-o in afaceri. Asa a aparut Fondul National de Investitii, un loc unde „expertii in finante“ ii indemnau pe romani sa doarma linistiti pentru ca banii lor erau in siguranta. „Noi veghem pentru tine“, un motto celebru sub care FNI isi desfasura activitatea.
Si oamenii s-au inghesuit sa-si depuna economiile la Fond. A dat si statul roman o mana de ajutor. CEC a investit mai mult de 5% din activul net in Fond (in 1999 - 290 miliarde de lei) si a cumparat 20% din actiunile SOV Invest, societatea care administra FNI.
Apoi, ca tot era vremea platilor compensatorii, Guvernul a emis o hotarare prin care conditiona plata sumelor intr-o singura transa daca viitorii someri isi bagau banii la un... fond de investitii! Data fiind reclama sufocanta pe care FNI si-o facea taman in aceeasi perioada (1999), foarte multi au cumparat certificatele emise de expertii lui SOV.
Dosarul FNI
In mai 2000, vestea a cazut ca un trasnet: FNI a intrat in incapacitate de plata. Brusc, toata lumea si-a dat seama ca asista la frauda secolului - peste 300.000 de pagubiti si 300 milioane de dolari disparuti
Au trecut mai bine de sase ani si justitia inca instrumenteaza acest caz.
Dupa atata timp, nu patronul FNI a fost gasit vinovatul principal, ci doi dintre subalternii sai - Ioana Maria Vlas, in calitate de manager al FNI (prin SOV Invest), si Nicolae Popa, in calitate de director al grupului de firme Gelsor si membru al Consiliului de Incredere al SOV Invest (Nicolae Popa a fugit din tara imediat dupa prabusirea FNI).
Cei doi au fost condamnati la cate 20 de ani de inchisoare intr-un dosar in care nu era inculpat tocmai patronul, adica Sorin Ovidiu Vantu.
Judecatorii au decis ca acesta sa fie judecat separat. Dar cum? Ei bine, acest dosar se numeste... FNA-Banca Agricola! Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ne spune negru pe alb: „Dosarul disjuns din cauza FNI, cunoscut generic drept FNA-Banca Agricola, se afla in lucru (n.r.
- de ani buni) la procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, ca urmare a infirmarii ordonantei de declinare catre DNA“.
Este adevarat ca fraudele de la Banca Agricola si FNA au legatura (directa sau indirecta) cu FNI, dar cum ramane cu banii de la Fondul National de Investitii? Unde sunt, cine i-a luat? Si, dupa cum se va vedea in continuare, rolul lui SOV in afacerea FNI nu s-a rezumat la cele doua institutii.
Tapii ispasitori
Revenind la procesul celalalt, Curtea de Apel Bucuresti a decis recent ca nici Vlas si, nici Popa nu au fost judecati corect si a admis contestatiile partilor in acest caz.
Astfel, dosarul a fost returnat Tribunalului Bucuresti, aceeasi instanta care, in octombrie 2005, a hotarat despagubirea a 128.476 de investitori FNI care s-au constituit parti civile, condamnand la inchisoare, pe langa Vlas si Popa, inca 11 persoane. Pe romaneste, totul se reia de la zero.
Unde sunt banii?!
O intrebare pe care si-o pune toata lumea. Iar SOV nici nu s-a gandit vreodata sa raspunda la ea. Pe Nicolae Popa nici macar nu avem cum sa-l mai intrebam.
Iar procurorii si expertii desemnati sa efectueze expertiza contabila ne-au declarat ca principala problema cu care s-au confruntat a fost reconstituirea bazei de date a societatii de administrare a fondului (SOV Invest), distrusa imediat dupa prabusirea lui.
