Daca te uiti in cifrele sondajelor, nu iti raman multe variante: ori te duci si te ceri singur la pensie, ori te intrebi daca sociologilor nu li s-a defectat cantarul. Cu un pic de curaj, pui transant si problema daca nu cumva s-o fi prostit publicul.
Altfel nu prea poti sa gasesti raspuns la o intrebare idiot de simpla: cum de cresc toti politicienii, cand scandalurile se insira ca episoadele din "Tanar si nelinistit"? Ca sa luam un exemplu, dupa ultimul INSOMAR, difuzat duminica, ar trebui sa curga fluvii de sampanie prin toate birourile politice.
Multumirea fata de activitatea Guvernului +5%, cea fata de activitatea premierului Tariceanu +4%, iar cea legata de prestatia prezidentiala creste cu 3 procente.Satisfactia fata de eficienta muncii ministrilor e pe cele mai inalte culmi: Boagiu are un plus de 9 procente in 2 luni, Blaga de 6, Ungureanu si Berceanu acumuleaza si ei inca 5%, urmati de Sulfina cu +3 procente, Flutur, Macovei si
Hardau cu putinul lor de 1%, dar tot pe plus. Poporul e atat de fericit incat il voteaza pana si pe nefericitul linge-marmite de la Aparare (3 la suta crestere Atanasiu) sau pe Nicolaescu inghititorul de compensate.
Dupa astfel de exemple, aproape ca nici nu mai e de mirare ca udemeristul stapan peste Telecomunicatii, Zsolt Nagy, se mai cocoata si el din iulie pana in septembrie cu 3 puncte, desi e mai invizibil decat campul electromagnetic.
Daca trecem la politicienii de cariera, aceeasi veselie generala: Basescu urca, Stolo il urmeaza, Mona renaste din cenusa Securitatii, Boc isi mai baga sub calcaie tocuri de inca 5 la suta, Videanu iese din gropile Bucurestiului cu inca doua procente, ba chiar si premierul-incasator se alege cu acelasi spor.
Geoana si Iliescu, deh, ca in Opozitie, lucreaza cu lingurita, dar tot mai pun si ei un unu la suta la soclul politic. Ii intrec insa, de departe, la ritm de crestere, cine credeti? Gusa, care cica se intareste cu +7, si marele disparut al fetelor de la APACA, care se imbujoreaza in fata unei simpatii mai mari cu 4 procente.
Singurul personaj mai acatarii pe care dibacii sociologi de la INSOMAR l-au trecut in lista foarte scurta cu minus e taman Gigi Becali. Nu-i o drama, ca cele doua procente pierdute sunt si ele sub marja de eroare si nu ne indoim ca magistrul sau Hrebenciuc ii va explica doct ca a crescut de fapt scazand.
Deci, una peste alta, e bine! Lumea e multumita, politicienii la fel. AMR-ul pana la aderare e doar din doua cifre. Inflatia din una, si aia mica. Poate ca asta e realitatea, si nu cea pe care incercam noi, ziaristii, sa o descriem cartind.
Poate ca oamenii sunt incantati sa vada cum se trosnesc premierul si presedintele, cum Senatul sta blocat de 5 saptamani fara sa produca vreo lege organica, din motive de chiul masiv, sau cum proiecte importante - ca pachetul legislativ privind siguranta - nu se adopta fiindca a mers prost faxul de la Ministerul Justitiei.
Inseamna ca o fi bine ca MApN n-are ministru de saptamani intregi dintr-o ciocnire a orgoliilor de pustani ale lui Traian si Calin, sau ca numele comisarului romano-european a devenit subiect de para pe la usa lui Barosso. Fara indoiala ca asa inutil si impotent trebuie sa arate CNSAS-ul, ca sa aduca voturi turnatorilor deconspirati si sa-i exonereze pe cei suspectati.
Daca asa spun sondajele, inseamna ca asa o fi: Partidul Democrat a ajuns de doua ori mai credibil decat PNL gratie trancanelii demagogic-senine a politicianului-difuzor Emil Boc. E clar ca nu mai e nevoie sa faci nici un gest politic major, nu mai trebuie sa-ti bati capul cu vreun proiect. Nici macar nu mai ai grija, de acum cativa ani, sa lucrezi la imagine.
Poti sa stai pur si simplu (ca Ungureanu, Nagy, Sulfina sau Iliescu) si iti creste cota. Si atunci, daca tot e asa de simplu, nu ne-ar sta mai bine noua tuturor, in duminica alegerilor, acasa, in fotoliu, lasandu-i pe aia 1105 din esantion sa decida cine conduce Romania?
