Ceausescu poate sa se intoarca linistit acasa, oricind vrea, de pe plajele din Cuba, fiindca il asteapta distractie cum ii place lui. Aceiasi baieti, cu care a vinat el odata, sint in continuare tartorii vinatorii si pescuitului din Romania. Si il asteapta sa-si faca de cap impreuna pe fondurile de vinatoare de odinioara.

Speram sa nu-l deranjeze pe dictator ca aceste fonduri au trecut subtil de la stat la privat, mai ales ca tot tovarasii lui le-au preluat.

Trecerea de la stat la privat

s-a facut prin intermediul Asociatiei Generale a Vinatorilor si Pescarilor Sportivi (AGVPS). Organizatia a luat nastere la 25 august 1948, prin Decretul 211, un decret tipic comunist, emis de Consiliul de Ministri condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej. La acea data comunistii erau deja pe cai mari rosii.

Terminasera cu partidele „istorice“, il alungasera pe rege, facusera prima mare nationalizare, iar majoritatea personalitatilor politice interbelice deja bateau Morse prin celulare. Pe ordinea de zi a venit rindul vinatorii si al pescuitului.

Drept pentru care, prin acest decret au fost desfiintate arbitrar toate asociatiile de vinatoare (peste 2.500 in perioada interbelica) si cluburile de pescuit, infiintate prin libera asociere. Se zicea in decret: „Se dizolva pe data publicarii prezentului decret toate societatile existente de vinatoare si de pescuit in apele de munte, indiferent daca au sau nu personalitate juridica.

Bunurile, drepturile si obligatiunile acestora ( asociatiile de vinatori - n.r. ) trec in patrimoniul Asociatiei Generale a Vinatorilor din Republica Populara Romana“. Cu alte cuvinte, s-a nationalizat vinatoarea si o parte din pescuit. In 1953, acelasi Consiliu de Ministri da hotarirea nr. 3126, prin care nationalizeaza si restul pescuitului.

„Se desfiinteaza toate asociatiile de pescari sportivi in apele de ses. Activul si pasivul asociatiilor desfiintate trec asupra Asociatiei Generale a Vinatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania“.

Asa s-a creat AGVPS, un organism mamut,

centralizat, care raspundea comenzilor partidului. In acea perioada, AGVPS era structurat ca un C.A.P. si a gestionat sedii, spatii comerciale, cabane, terenuri, iazuri, pastravarii. In locul unei organizatii create pe principiul liberei asocieri, de catre oameni ce impartasesc o pasiune comuna, s-a creat un organism ce raspundea direct comenzilor partidului-stat.

Conducerea AGVPS-ului decidea ce este bine si ce nu, pentru pescuit si vinatoare, membrii cotizanti nu trebuiau decit sa achite cotizatiile si sa respecte regulile impuse de sus. In cele citeva decenii de comunism, la conducerea acestei structuri s-au perindat o sumedenie de activisti din Comitetul Central al partidului, trimisi la conducerea AGVPS-ului ca intr-un soi de surghiun provizoriu.

Tactica numirii la conducere, in semn de pedeapsa, a unor ciurucuri din partid era bine intemeiata. Ciurucurile faceau orice, mincau jar sa organizeze niste partide de vinatoare de calitate pentru Conducatorul Suprem. Doar asa puteau fi reabilitati. Deci scopul final al unei organizatii comuniste, acela de a-l servi pe marele Dictator, putea fi atins.

Dupa ‘89, AGVPS-ul a continuat

dupa aceleasi principii. E condusa de un conducator suprem, care este presedintele executiv. Presedinte executiv este de 16 ani Neculai Selaru, un bun organizator de masacre lingusitoare, despre ispravile caruia, de arme si de alcov, am mai scris. Fost preparator al vinatorilor de protocol ale lui Ceausescu, el controleaza tot ce se intimpla in sistem.

In teritoriu are tovarasi de incredere, precum tovarasul Constantin Enescu, care inainte de 1989 era secretar de partid la Uzinele 23 August, iar din 1990 conduce in calitate de director Asociatia de vinatoare si pescuit sportiv Diana Bucuresti. In locul lui Ceausescu, AGVPS-ul si-a tras alti protectori. I-a servit prompt pe doi prim-ministri.

Lui Radu Vasile i-a acordat, conform unor surse beton din interior, permis de port-arma, fara ca acesta sa dea examen. Iar lui Adrian Nastase i-a conferit pozitia de presedinte al asociatiei, pozitie detinuta de acesta din 1994 pina anul acesta. Roadele acestor colaborari la nivel inalt nu au intirziat sa se vada.

S-o luam pe rind

In 1996, odata cu aparitia noii legi a vinatorii (103/1996), AGVPS avea obligatia sa se transforme, dintr-o asociatie de persoane fizice, intr-o uniune de persoane juridice, in termen de un an de la promulgarea legii.

Termenul a fost depasit si, prin 1998, AGVPS s-a trezit ca la Bacau se infiintase si obtinuse personalitate juridica o alta AGVPS, formata din asociatii noi de vinatoare si pescuit sportiv.

Imediat, AGVPS-ul comunist solicita inscrierea in Registrul Asociatiilor si Fundatiilor sustinind ca detine personalitate juridica, pe baza faptului ca este urmasa UGVR, care era uniunea asociatiilor desfintate de comunisti in 1948. Cum ar veni, hotul nu a preluat doar patrimoniul nationalizat, ci isi aroga si pretentia de urmas al celui furat si desfiintat de comunisti.

Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului,

la care era arondat AGVPS-ul, s-a opus din rasputeri acestei intentii bizare. In disperare de cauza, prin 1998 comunistul sef Selaru il ameninta subtil pe ministrul Tomescu, printr-o scrisoare: „Va rugam sa acceptati ideea ca acest dialog contradictoriu nu mai poate continua sau, daca va continua, nu mai poate ramine doar intre Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului si AGVPS.

Ne exprimam ferma convingere ca DVS. ati inteles corect complexitatea intereselor care stau in spatele acestor «contradictii» si ca veti adopta o pozitie legala, singura favorabila vinatului si interesului general al societatii romanesti“.

Cum ministerul de profil refuza in continuare sa le acorde un aviz favorabil, AGVPS apeleaza la un subterfugiu. Incearca sa se inregistreze in Registrul Asociatiilor si Fundatiilor de pe linga Judecatoria sectorului 2. Convinge instanta ca nu este necesar avizul ministerului, cerut de lege.

Iar Judecatoria Sectorului 2, fara a prezenta baza legala a acestei hotariri, decide, in mai 2000, inscrierea AGVPS in Registrul Asociatiilor si Fundatiilor de pe linga Judecatoria Sectorului 2.

Lasam deoparte faptul ca AGVPS, fiind practic o federatie, fapt recunoscut prin propriul statut, instanta nici nu era competenta sa se pronunte, competenta de autorizare in acest caz apartinind numai Tribunalului.

Dintr-o asociatie de utilitate publica, infiintata de statul comunist, AGVPS s-a transformat, dupa un efort sustinut sau, mai degraba, sus tinut, intr-o asociatie de drept privat, care scapa de sub tutela statului si poate gestiona dupa bunul plac (al sefilor) patrimoniul furat.

Paradoxal, AGVPS devine astfel singura organizatie non-guvernamentala infiintata prin decret stalinist si care a preluat, cu titlu gratuit evident, toata baza materiala cu care o inzestrase statul comunist in cei 50 de ani de existenta. Ca exemplu de ce inseamna acest transfer, AGVPS-ul a devenit stapina pe cabana de vinatoare din Sovata a fostului prim-secretar PCR de Covasna.

Cabana putea fi estimata la peste 2 miliarde de lei, in 1998. A fost vinduta doar cu 23.000.000 de lei. Se spune ca spaga a depasit insa 500.000.000. Atit a putut sa faca CDR-ul pentru AGVPS.

PSD-ul a plusat insa

la doua luni dupa cistigarea alegerilor. Pe 22 februarie 2001, guvernul lui Nastase, presedinte al AGVPS, da Hotarirea 259, prin care acorda AGVPS-ului si statutul de persoana juridica privata, atentie, de utilitate publica.

E un bonus care i-a servit brusc AGVPS-ului alte avantaje: nu plateste impozite si taxe, nu are nevoie de autorizarea Consiliului Concurentei pentru activitatea monopolista, nu sint obligati sa dea socoteala Curtii de Conturi, nu dau socoteala autoritatilor centrale si locale, cu atributii fiscale.

Dar cel mai mare avantaj il constituie faptul ca AGVPS-ul, ca societate privata, dar de utilitate publica, poate primi megagratuitati de la stat, mai ceva ca-n timpurile tovarasului Prim-Vinator.

In ianuarie 2004, Guvernul Nastase, acelasi Nastase care era si presedintele AGVPS-ului, a dat pe tava acestei asociatii, pentru 49 de ani si cu titlu gratuit, o constructie si un teren de 1.714 mp, la buza lacului Floreasca, pe strada Baneasa Ancuta, din sectorul 2 al Capitalei. In acea zona, un teren similar sare de jumatate de milion de euro.

Peste toate aceste smenuri, AGVPS-ul, ca sa fie cu adevarat ca pe vremea lui Ceasca, trebuie sa aiba monopolul absolut de atunci asupra vinatorii si pescuitului din Romania. De aceea, chiar si acum, in pragul intrarii in UE, da la cap organizatiilor vinatoresti sau pescaresti care refuza sa i se afilieze, intentindu-le procese peste procese.