Marturisiri complete: desi si-a recunoscut colaborarea cu Securitatea inca din 1995, Cornel Ivanciuc, seful Departamentului de Investigatii de la „Academia Catavencu“, isi povesteste azi relatia chinuitoare cu politia politica.
Rep: In presa a aparut informatia ca ati fost chemat la o audiere de CNSAS. Aveti un dosar?
Cornel Ivanciuc: Eu nu am fost chemat. Insa normal ca stiu ca am un dosar. Am fost recrutat in 1981, cind aveam de efectuat o condamnare la locul de munca, in Sighet, pentru un delict minor, de drept comun.
Rep: Care era acela?
Cornel Ivanciuc: Participarea la un furt. Eu mi-am asumat aceste fapte. Am fost santajat de ofiterul de Securitate Grijac Andrei, de la sectia de Securitate a municipiului Sighetul Marmatiei. Pe fondul povestii mele - trebuia sa ispasesc un an si ceva de inchisoare -, am cedat santajului.
Formula invocata de ofiter a fost aceea ca eu trebuie sa-mi ispasesc pedeapsa inclusiv fata de arma in care am facut stagiul militar. Facusem armata la Securitate, dar nu are nici o legatura cu ce s-a intimplat mai tirziu. Acolo fusesem repartizat. Mi s-au cerut informatii diverse, dar indeosebi legate de o secta iudeo-crestina din care facusem parte. Eu am fost educat intr-o familie baptista.
Comunitatea baptista din Sighet s-a rupt si s-a format o secta in jurul unui lider care a imbratisat ulterior iudaismul, iar eu am facut parte din aceasta secta.
Rep: Cit ati fost in aceasta secta?
Cornel Ivanciuc: Aproape toata perioada liceului in care am cunoscut foarte multi oameni, inclusiv straini, fapt ce a atras primele mele contacte cu Securitatea, care au fost line. In armata am fost convocat de cel putin 20 de ori de ofiterul de contrainformatii al unitatii in care faceam serviciul militar.
Nu am fost fortat, nu am fost umilit, nu am fost amenintat de acest ofiter pe care il chema Chira Ioan.
Am fost intrebat cum l-am cunoscut pe cetateanul olandez Theo Seppers, baptist si el, care a fost si in casa la noi. A fost expulzat din Romania fara nici o dovada clara.
Rep: Declaratiile au fost precedate de un angajament?
Cornel Ivanciuc: Nu. N-am semnat nici un angajament. Erau exact acel fel de declaratii pe care le-a dat Coposu la iesirea din inchisoare. Erau tip, semnate cu numele in clar. Cam 20 in noua luni. N-am fost singurul client al CI-istului. In general noi stiam cam cine a fost chemat si pentru ce. Toti colegii mei stiau care era problema mea.
Spre sfirsitul stagiului militar, a venit un ofiter de Securitate de la Cluj, extrem de dur si de cinic. Herta si nu mai stiu cum. Si mi-a zis: „Dumneata o sa mergi intr-o institutie de invatamint superior a Romaniei socialiste. Doctrina oficiala a Romaniei socialiste este materialismul dialectic.
Dumneata esti o rusine pentru facultatea la care vei merge, pentru ca esti un fanatic, un sectant, n-ai nici o legatura cu lumea asta in care traiesti. Ce-ai sa faci?“. Am raspuns evaziv.
Rep: Nici acesta nu v-a cerut sa semnati un angajament?
Cornel Ivanciuc: Nu. Mi-a zis sa-mi fac un fel de examen de constiinta.
Rep: Cum s-a incheiat intilnirea?
Cornel Ivanciuc: Mi-a spus ca o sa ne mai intilnim la Cluj. Ceea ce s-a si intimplat. M-a cautat si m-a intrebat daca mai merg la biserica. Frecventam biserica baptista Manastur, eram prieten cu fata pastorului Husanu. Au inceput presiuni din partea profesorilor mei, la scurta vreme. Pe indrumatorul de an il chema Valeriu Belozerov, era si seful de partid pe sectia de Geografie.
Pe seful de partid pe facultate il chema Persica. Astia efectiv m-au bruscat, m-au tavalit in noroi, m-au convocat in biroul lor si mi-au cerut sa nu mai merg la biserica. Dar eu nu eram un fanatic, mergeam din reflex. Am avut niste restante, m-au picat dinadins. Am simtit ca am fost nedreptatit. Am fost exmatriculat. N-am mai revenit la facultate. A urmat o perioada urita de debusolare.
M-am inhaitat cu niste baieti mai neortodocsi, in Sighet, am facut niste prostii. Baietii au fost arestati pentru furt, au pronuntat si numele meu. Eram mai mult martor, dar m-am predat, mi-am asumat si faptele lor, am fost condamnat la locul de munca un an si doua luni. In 1980 am inceput executarea pedepsei de un an si doua luni.
Imi faceam formele la Militie, pentru ca trebuia sa dau un angajament ca nu voi parasi localitatea sau ca voi anunta Militia, daca vreau sa parasesc localitatea.
Rep: Care era locul de munca?
Cornel Ivanciuc: Combinatul de prelucrare a lemnului. Lucram la o sectie de mobila pentru export in Germania. Timplar. A venit acest ofiter de Securitate, pe care il chema Grijac Andrei, locotenent-colonel. Efectiv m-a fortat. Cam pe aici am inceput. M-a santajat efectiv.
Rep: Citi au fost implicati?
Cornel Ivanciuc: Patru, dintre care unul a reusit sa fuga din tara. A fugit in Australia si acum este un bogat detinator de terenuri de opal. Altul a reusit sa scape, pentru ca taica-su a platit o spaga gigantica la Militie.
Iar altul, care se pare ca avea vocatie de raufacator, si-a continuat cariera, a devenit contrabandist dupa Revolutie si a murit in ’94 impuscat, de raketi, pe frontiera cu Ucraina.
Australianul avea un plan foarte bun. Trecem Dunarea... Puteam sa fug cu el, dar am refuzat.
Rep: De ce?
Cornel Ivanciuc: Aveam un simt al responsabilitatii destul de bine conturat. Voiam sa stau aici, sa ispasesc, ceea ce mi-a creat un dezavantaj urias, pe care acum trebuie sa-l explic. A venit ofiterul si parca stia cum functionez si mi-a spus ca eu am o responsabilitate uriasa si ca eu trebuie sa fac acest pas si l-am facut ca un imbecil. Mi-a reiterat aceleasi povesti cu olandezul, cu secta.
Eu nu mai aveam nici o legatura cu ei. Nu mai mergeam nici macar la biserica. Eram cam incurcat ca eu nu puteam sa-i onorez comanda si atuncea ii spuneam tot felul de prostii. Intilnirea avea loc intr-un birou al personalului tehnic. El venea seara. Trecea pe linga bancul meu de lucru. Avea un consemn: trecea pe linga mine si eu ma duceam dupa cinci minute la el in birou si dadeam o turnatorie.
M-a platit. M-a obligat sa semnez chitante. M-am resemnat, am zis ca asa-i procedura. Era o suma absolut infima, derizorie.
Rep: Ce puteai sa-ti cumperi cu suma aia?
Cornel Ivanciuc: Cred ca erau 100 sau 200 de lei.
Rep: Pentru fiecare nota?
Cornel Ivanciuc: Din cind, in cind.
Rep: Nu pentru fiecare?
Cornel Ivanciuc: Nu. Am inceput sa-mi fac procese de constiinta...
Rep: Despre ce erau acele note?
Cornel Ivanciuc: Despre strainii pe care i-am cunoscut, colegii de intreprindere, sefi de fapt, ca erau toti cu partidul. Si despre secta, dar eu nu mai aveam nici o informatie despre secta. Cred ca am scornit. Numai Grijac venea.
Rep: Se mai intilnea cu cineva din intreprindere?
Cornel Ivanciuc: El putea sa se intilneasca cu oricine din intreprindere. Putea sa aiba o retea intreaga. Nu m-am sfatuit cu nimeni. Nu m-am plins. Dupa un an, in care am dat circa 20 si ceva de informari, am refuzat sa ma mai vad cu el. M-a urmarit pe strada si mi-a spus ca, daca nu-i dau informatii, o sa-mi ispasesc restul de pedeapsa in puscarie si atunci am fugit din Sighet. M-am ascuns la niste prieteni in Cluj si in Oradea, in primavara lui ‘81.
Rep: Se terminase pedeapsa?
Cornel Ivanciuc: Nu. Mai aveam de facut cinci luni.
Rep: Angajamentul avea si un nume conspirativ?
Cornel Ivanciuc: Da. Balea Alexandru. L-am ales intimplator, singur. Imi semnam notele cu numele conspirativ de Balea Alexandru. La Militie am semnat angajamentul, prin ’80.
Rep: Acele note informative despre colegi le puteau afecta viata?
Cornel Ivanciuc: Nu. Nimanui nu i s-a intimplat nimic. Unul dintre ei, care voia sa avanseze in partid, fusese chemat la Securitate. A fost afectat ca i s-a stopat avansarea. E singura dovada pe care am obtinut-o ca efect la ceea ce am turnat eu pe acolo.
Rep: In urma carei informatii?
Cornel Ivanciuc: Discutii despre partid, de regim, bancuri. Nu am o imagine foarte clara. O sa-mi reimprospatez memoria dupa ce o sa-mi vad dosarul. Banuiesc ca dosarul meu nu-i contrafacut.
Rep: Citi colegi au fost subiectul acestor note?
