Daca mi-ar fi spus cineva, acum o saptamana, ca ne vom face de ras la Bruxelles i-as fi replicat ca e o persoana care nu mai vede bobul de neghina, contempla necazurile noastre, ale romanilor, si nu doar ca le savureaza, ci le si poceste. Dar iata-ne in fata unei situatii in care nu prea stim cum sa procedam si a unui scandal mediatic cat Casa Poporului, pe care nu prea ne pricepem sa-l stingem.
Alesul premierului, liberalul Varujan Vosganian, are, logic vorbind, toate datele culturale pentru a ocupa postul de comisar european. Atuurile politice insa nu prea l-au ajutat. Luandu-ne-o inainte bulgarii, tot cu un candidat liberal, le-am stricat si echilibrul europenilor, in privinta orientarilor politice.
Noi am crezut ca Barroso e un fel de Emil Boc, iar Comisia Europeana - un fel de CNC al coalitiei sau defunctele CoCoPo si CoCoPa. Unde mai dau jos un ministru, il muta la o autoritate, se schimba portofoliile intre ele precum sutii portofelele, se fac si se desfac intrigi, se tes scenarii mirobolante.
Un candidat care e perfect pentru noi, potrivit profilului in care politicienii ne-au facut sa credem, s-ar putea sa nu para atat de genial pentru parlamentarii europeni. Noi stiam ca trebuie sa cunoasca doua limbi straine, sa aiba studii aprofundate de economie sau drept, cunostinte politice, experienta manageriala. Pana aici, totul il recomanda pe Varujan Vosganian.
Parea chiar un candidat prea bun de lasat sa plece. Un lider politic si de opinie cu har, simtul masurii si al raspunderii.
Dar dupa toate astea? Ce anume trebuia sa avem in vedere, de fapt? Cum il scanau europenii? Oficial, cam dupa aceleasi criterii. Neoficial - adica, in realitate - alte aspecte contau: cum ar fi trecutul politic, apartenenta politica actuala, cunoasterea mecanismelor, dar mai ales a personalitatilor de la Comisia Europeana si chiar Parlamentul European.
Meglena Kuneva, ministrul bulgar al afacerilor europene, a trecut examenul fara emotie tocmai pentru ca era o vedeta in cercurile de la Bruxelles. Simpla sa prezenta intr-o incapere de audiere sau simplul sau telefon pentru a se programa la unul dintre mai-marii Europei erau si raman gesturi firesti.
La neincrederea pe care oricum o au comisarii si parlamentarii europeni fata de noi si la multele cazne la care am fost supusi pana am ajuns aici, un candidat necunoscut, chiar daca valoros, era tot ce nu ne trebuia.
Cu siguranta, premierul s-a gandit la viitor cand a facut aceasta propunere. Mergand pe principiul ca Varujan Vosganian este genul de persoana inzestrata cu o calitate rara: se descurca in orice situatie. Numai ca nu asta asteptau de la noi cei care urmau sa decida.
Gandirea lor e mult mai pragmatica, iar actiunea - frusta. Nu se complica deloc atunci cand e vorba de unul de-al lor - pentru ca asta ar urma sa devina comisarul european al Romaniei, indiferent cum se va numi.
Si-atunci, povestea cu apartenenta sau nu la o structura de securitate, stire care a facut valuri cat un tsunami, ramane doar o poveste intre alte povesti. Esenta e alta. Candidatul a fost prea bun. Iar lor le trebuia doar unul bun.
