Sorin Ionita: "Cand era bunicul tanar, daca erai datornic, dormeai prost noaptea, iar prima grija a omului era sa dea creditul inapoi si sa scape. Daca te lungeai prea mult, intrai in gura lumii."

Astazi, are aerul ca primul lucru pe care l-au invatat romanii despre capitalism e libertatea de a fi indatorat pana in gat. Creditul - ipotecar, de consum sau cel putin un leasing mic la masina - a devenit legitimatia de clasa mijlocie.

De cate ori nu v-a luat un prieten descurcaret de nasture sa va repete zicala obosita, bai, fraiere, in Occident cu cat esti mai bogat, cu atat ai mai multe datorii?

Legatura intre cat castigi si ce cumperi s-a pierdut, iar un mobil, un aspirator sau un TV cu plasma sunt incluse la drepturile omului. Le vrem pe toate deodata, chiar de maine, si ce misto ca s-a inventat acest perpetuum mobile in capitalismul modern care-ti ofera bunuri pe care de fapt nu ti le poti permite.

Nu prea stim noi cum functioneaza, dar daca schema merge in America, trebuie sa mearga si la noi, nu? Iar lumea fictionala a consumului instantaneu cu plata amanata e promovata de cantatori interesati pe la talk-show-uri, aparand dreptul poporului de a fi jupuit cu dobanzi bine ascunse de 25%-30%.

Aici se vine de regula cu argumentul free market: lasa-i in pace sa se indatoreze daca asa vor. Ce se baga BNR sa puna limita la 30% din venit, daca omul sta de bunavoie cu paine si apa si plateste rata de 75% din castigul lunar?

Foarte corect, doar ca logica trebuie dusa pana la capat, si nu prea vad bancheri sau detailisti gata sa discute cu cartile pe fata: hai sa abolim atunci sistemul bancar cu rezerve fractionare, care nu este o inventie a pietei, ci a statului reglementator.

In societatile moderne, bancile si industria de retail dau cu imprumut bani pe care nu-i au, creand astfel in societate o impresie nefireasca de prosperitate.

Creditele actuale nu au nimic in spatele lor, fiind practic moneda falsa, la fel cum banii depunatorilor nu mai exista o data ce i-ai lasat la ghiseu: daca maine toata lumea merge sa-i ceara inapoi, nicio banca nu are de unde sa-i scoata.

Totul e managerizat atent de guvernanti, prin controlul dobanzii, emisiei de moneda adevarata si fictiva (credite) si procentului (mic) de rezerve ale bancilor. Fiind construit pe o fictiune, sistemul sta in picioare doar atata vreme cat lumea are "incredere" in el, de unde si preocuparea paranoica pentru imagine si "credibilitate" a tuturor in acest business suprarealist.

Stiu ca n-o sa conving pe nimeni care nu e deja convins cu argumentul meu libertarian. Dar macar lumea trebuie sa fie consecventa cu ea insasi.

Daca accepti sa intri in acest joc al monedei politice, luand bani sau depunandu-i la banci garantate de stat, nu poti sa vii dupa aceea sa zici ca vrei capitalism liber de la un punct incolo - anume, exact de la punctul in care sa fii lasat sa te imprumuti cat mai mult, subrezind toata sandramaua.

Ori accepti toate regulile, inclusiv parinteasca grija a BNR pentru finantele tale personale, ori stai deoparte si te imprumuti de la prieteni. Sau, si mai bine, economisesti sanatos cat de mult iti poti permite, cumparand apoi ce vrei tu cu banii jos.

Altminteri, ce s-ar putea intampla? Intr-un sistem de credit creat si condus politic, riscul este ca daca foarte multi debitori mici intra in imposibilitate de plata, guvernele tind sa rezolve problema tot politic.

Nu vor lasa bancile si substitutele lor sa execute un sfert din populatia tarii confiscandu-le averea (nici ele nu vor asta, de fapt), asa ca solutia se va gasi tot prin metode "macro" - adica diverse smecherii monetare si bugetare prin care datoriile sa fie sterse, fiind preluate pe cai obscure la datoria publica.

Rau-platnicii sunt salvati pe spinarea celor care au practicat capitalismul adevarat, bazat pe etica muncii. Pentru ca sa fie spoliati, acestia nici nu e nevoie sa-si tina banii in banci, are statul destule metode sa ajunga la ei (inflatie, erodarea pensiilor etc.).

Pe scurt, marea problema a piramidei moderne de bani fictivi este ca iau teapa nu cei care se comporta riscant, adica debitorii, ci tot oamenii nevinovati care pun un ban muncit deoparte.

Poate ca n-ar strica sa introducem la un moment dat in programa de liceu, la varsta cand copiii incep sa fie tintiti cu reclame la mobile si carti de credit, materia Managementul Finantelor Personale.

Iar undeva in Bucuresti sa ridicam o statuie defunctei pusculite, aia in forma de porcusor, in care cand eram mici ne invata mama sa strangem bani zi de zi, tot anul, daca vrem bicicleta de Craciun.