Numirea comisarului european din partea Romaniei, cu penibila tevatura adiacenta, a readus in discutie o rana deschisa a societatii noastre contemporane: lipsa elitelor sau, mai bine zis, calitatea lor indoielnica. Candidatii romani la inaltul post european au fost putini si slabi. Abia la a doua tragere s-a reusit nominalizarea oficiala.
Nici n-am apucat sa rasuflam, ca au venit comentariile cu privire la lipsa de importanta a domeniului ce i-a fost repartizat comisarului nostru: acela de "stapan al xeroxurilor" sau de "sef al translatoarelor". Oficialii europeni au fost obligati sa intervina, precizand importanta Multilingvismului pentru a contracara insinuarile acide de pe malul Dambovitei.
Situatia e de-a dreptul ridicola privita din afara. Privita din interior, e normala. De ani de zile, comportamentul de capra raioasa cu coada in sus a devenit o constanta a clasei noastre politice, de la stanga la dreapta, ca sa nu fie vreo confuzie, dar si a unei bune parti a societatii civile, inclusiv a gazetarilor.
Nu ne-a ajuns ca ne-am facut de ras cu nominalizarea lui Vosganian, nu intelegem nici ca trebuie sa ne reparam greselile, sa demonstram ca noul comisar e competent si isi va face temele constiincios, pentru ca, peste un an, doi sau mai multi, daca totul va decurge fara sincope, sa primim si sarcini mult mai importante. Nu, noi vrem sa iesim ca paduchii in frunte.
Suntem neseriosi, ne facem de ras, dar n-avem nici o jena, ba, mai mult, vrem si cireasa de pe tortul portofoliilor europene. Tupeu cat cuprinde. Eterna smecherie romaneasca. E plina tara de smecheri.
Incepand de la cei care stau cat e ziua de lunga la carciuma si se anesteziaza cu bautura in timp ce soldatii le curata ograzile de malul inundatiilor pana la marii conducatori de judete care adorm in intersectii de grija electoratului ori conducatori de partide sau de tara pentru care politica pare o eterna partida de poker unde se joaca pe mize uriase, de la ministere la stabilirea
castigatorilor unor licitatii de zeci de milioane de euro. Acum incercam sa exportam smecheria si la nivel de suprastructuri ale Uniunii Europene si suntem revoltati ca nu tine!
Cum am ajuns aici? Tocmai din cauza acestei penurii de elite. Prima scena politica e intesata de fosti nomenclaturisti, informatori si securisti - "smecherii" vechiului regim, care dadeau din gura, din pix ori cu pumnul, care distrugeau destine doar pentru a face parte din casta celor aflati deasupra legii.
Lor li s-au adaugat diversi interlopi sau smecherasi de cartier cu care se inteleg foarte bine si cu care formeaza, de 17 ani, o majoritate parlamentara confortabila. Indiferent de configuratia puterii, legile care le-ar afecta interesele, dar care ar elibera societatea romaneasca de acest balast nu trec niciodata.
Asa n-a trecut legea lustratiei pentru a scutura sistemul de "fosti", asa nu trece nici legea ANI, care le-ar putea lua la puricat averile.
Culmea, dupa ce au scandalizat cancelariile europene cu inversunarea cu care au respins legea ANI, tot ei solicita Uniunii postul de comisar al Justitiei! Calitatea proasta a forului legislativ e posibila si din cauza faptului ca in cultura, in invatamantul superior, dar si in societatea civila au ajuns in prim-plan o multime de impostori.
Pe scena economica, iarasi, prea putini sunt cei care au adunat averi prin munca ori inteligenta creativa si prea multi cei care au furat pe rupte din avutul public sau privat. Consecintele sunt tragice: nu numai ca n-avem elite puternice, recunoscute in lume, dar nici macar nu stim ce inseamna acestea.
Nu intamplator, in presa, la rubricile de VIP-uri intalnesti tot felul de proaste siliconate sau papagali cu ifose. Astia sunt cei mai importanti oameni din Romania de astazi!
