Pentru scriitorul francez Marc Levy si cititoarele revistei „Tabu”, Editura Trei a pregatit o seara de sueta literara joi, in Amsterdam Cafe. Levy a venit in Bucuresti sa-si lanseze noul roman „Unde esti?” si sa povesteasca despre cartile sale si despre el insusi.
Cartea de debut a lui Marc Levy, „Si daca e adevarat...”, s-a vandut, in anul 2000, in Franta in peste 10 milioane de exemplare, mai bine chiar decat controversata „Codul lui Da Vinci”. Din acest motiv, publicatia franceza „Livres Hebdo” l-a numit „propriul nostru Dan Brown”.
Cu tot succesul sau de piata, francezul nu s-a aratat arogant sau zgarcit la intalnirea cu cititorii, ci a raspuns tuturor intrebarilor si solicitarilor.
Astazi, de la ora 17.00, el va acorda autografe la Libraria Carturesti.
Cartile au luat locul afacerilor
In cazul lui Levy, povestea autorului se dovedeste cel putin la fel de plina de intorsaturi neasteptate ca intamplarile din romanele sale. Francezul a inceput sa scrie la 38 de ani, adica in 1999, cand a renuntat la afaceri, chiar daca avusese succes pana atunci.
Cand Levy devenise, la 18 ani, voluntar la Crucea Rosie, nimic nu anunta viitoarea sa cariera de om de afaceri. Doar cu patru ani mai tarziu, el fondeaza firma Logitec, dupa care porneste o alta afacere, societatea Rainbow Image, in SUA. La 29 de ani, America nu-i mai poarta noroc.
Pierde totul aici si se intoarce acasa, unde reuseste, impreuna cu doi prieteni, sa faca din mica lor firma de arhitectura una dintre cele mai mari din Franta. Levy insa a pus punct si acestui capitol.
De sapte ani, tot ce face e sa scrie si sa aiba succes cu romanele sale. Cititoarele sale din Bucuresti, cunoscatoare ale intregii aventuri profesionale parcurse de francez, au vrut sa afle chiar de la el, la Amsterdam Cafe, daca scria din tinerete.
Impotriva constrangerilor
Literatura e o „boala” recenta a lui Levy, dupa cum singur marturisea la intalnirea cu cititoarele. „La 17 ani am scris pentru prima oara si i-am aratat tatalui meu, care mi-a zis ca e foarte prost si am aruncat manuscrisul la cosul de gunoi”, povestea scriitorul. Acum, se gandeste la fiul sau adolescent cand lucreaza la o carte, mai ales ca-si imparte biroul cu el.
„Vreau sa-l invat cum sa ramana om toata viata”, a explicat Levy, ingrijorat de reglementarile tot mai puternice si chiar arbitrare pe care societatea si politicienii le impun oamenilor. Ca scriitor, el pune liberul arbitru impotriva acestor constrangeri.
